Urzica (Urtica dioica)

Urzica (Urtica dioica L.) este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale și alimentare din Europa, utilizată de secole în medicina tradițională, în fitoterapie și în alimentația populară. În România, urzica este asociată cu începutul primăverii, cu preparatele nutritive din frunze tinere și cu remediile tradiționale pentru sănătatea aparatului urinar, a articulațiilor și a pielii.

Dincolo de reputația sa populară, urzica reprezintă o plantă de interes pentru cercetarea fitochimică și farmacologică. Frunzele, părțile aeriene și rădăcinile conțin substanțe diferite, ceea ce explică utilizările lor distincte.

În fitoterapia europeană, frunzele de urzică sunt utilizate tradițional pentru favorizarea eliminării urinare, în timp ce rădăcina de urzică este întrebuințată pentru ameliorarea unor simptome urinare asociate hiperplaziei benigne de prostată. Aceste utilizări sunt descrise în monografiile Agenției Europene a Medicamentului (EMA), cu precizarea că recunoașterea tradițională nu echivalează cu demonstrarea eficacității prin studii clinice ample.

Ce este urzica și cum o recunoaștem?

Urzica mare, Urtica dioica L., aparține familiei botanice Urticaceae. Este o plantă erbacee perenă, răspândită în Europa, Asia și America de Nord.

Crește frecvent în soluri bogate în substanțe nutritive, în grădini, la marginea pădurilor, pe terenuri necultivate și în apropierea gospodăriilor.

Planta poate depăși un metru înălțime și prezintă:

• Tulpină erectă, de regulă cu secțiune aproximativ pătrată.

• Frunze opuse, de culoare verde, cu margini dințate și vârf ascuțit.

• Flori mici, verzui, grupate în inflorescențe.

• Peri urticanți pe frunze și tulpini.

• Rizomi și rădăcini care permit regenerarea plantei.

Perii urticanți sunt structuri fragile care, la contactul cu pielea, pot elibera substanțe iritante și pot produce roșeață, usturime și mâncărime.

Denumirea dioica provine din particularitatea plantei de a prezenta, în mod obișnuit, flori masculine și feminine pe exemplare separate.

O specie înrudită este urzica mică, Urtica urens L., utilizată și ea în anumite preparate fitoterapeutice europene.

Ce părți ale urzicii sunt utilizate?

În medicina tradițională și în fitoterapie sunt întrebuințate mai multe părți ale plantei.

Frunzele de urzică – Urticae folium

Frunzele sunt recoltate pentru consum alimentar, infuzii, pulberi și extracte vegetale. Sunt apreciate pentru conținutul de minerale, pigmenți vegetali și compuși fenolici.

În fitoterapia tradițională europeană, frunzele sunt utilizate în special pentru susținerea eliminării urinare.

Părțile aeriene – Urticae herba

Părțile aeriene includ frunzele și tulpinile recoltate conform specificațiilor materiei prime vegetale.

Acestea sunt utilizate în pulberi, extracte apoase și hidroetanolice, inclusiv în formule fitoterapeutice complexe.

Compoziția lor poate diferi de cea a preparatelor obținute exclusiv din frunze.

Rădăcina de urzică – Urticae radix

Rădăcina are o compoziție fitochimică distinctă, fiind utilizată în special în preparatele tradiționale destinate ameliorării simptomelor urinare masculine.

Semințele de urzică

Semințele apar în unele tradiții alimentare și etnobotanice. Sunt mai puțin studiate clinic decât frunzele și rădăcina, iar utilizările lor nu trebuie confundate cu cele documentate pentru celelalte părți ale plantei.

Compoziția chimică a urzicii

Urzica conține numeroși constituenți biologic activi, a căror concentrație depinde de partea plantei, perioada recoltării, sol, condițiile de uscare și metoda de extracție.

Substanțele prezente în frunze

Frunzele de urzică pot conține:

• Flavonoide, inclusiv derivați ai quercetinei și kaempferolului.

• Acizi fenolici, precum acidul cafeic și acidul clorogenic.

• Clorofilă, responsabilă pentru culoarea verde intensă.

• Carotenoizi, inclusiv luteină și beta-caroten.

• Minerale, precum potasiu, calciu, magneziu și fier.

• Vitamine, în cantități variabile, în funcție de prospețime și procesare.

• Fibre alimentare, prezente în frunzele consumate ca aliment.

Această compoziție explică interesul pentru urzică atât ca aliment vegetal, cât și ca materie primă fitoterapeutică.

Substanțele prezente în rădăcină

Rădăcina conține lignani, steroli, polizaharide și alte substanțe investigate pentru posibile efecte asupra mecanismelor implicate în funcționarea tractului urinar inferior.

Diferențele fitochimice dintre frunze și rădăcină sunt importante: rezultatele cercetărilor efectuate asupra unei părți a plantei nu pot fi atribuite automat celeilalte.

Urzica în medicina tradițională românească

Urzica ocupă un loc important în cultura populară românească, fiind una dintre primele plante verzi recoltate după iarnă.

În gospodăriile tradiționale, frunzele tinere erau folosite în ciorbe, piureuri și mâncăruri de primăvară. Aceste preparate completau alimentația într-o perioadă în care disponibilitatea legumelor proaspete era mai redusă.

În medicina populară, urzica era utilizată sub formă de infuzii, decocturi, sucuri vegetale, pulberi și preparate pentru uz extern.

Întrebuințările tradiționale descrise în literatura etnobotanică includ susținerea diurezei, îngrijirea părului și a scalpului, disconfortul articular și utilizarea ca aliment fortifiant.

Unele tradiții românești asociau urzica și cu așa-numitele „cure de primăvară”. Expresia reflectă o practică culturală de diversificare a alimentației și de utilizare a plantelor sezoniere, nu un mecanism medical demonstrat de eliminare a toxinelor.

Lucrările de fitoterapie românească, inclusiv cele ale Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, au contribuit la documentarea și popularizarea utilizărilor plantelor medicinale în contextul cunoașterii farmacognostice moderne.

Frunzele de urzică: proprietăți și utilizări în fitoterapie

Susținerea eliminării urinare

Una dintre cele mai cunoscute utilizări ale frunzelor de urzică este favorizarea eliminării urinare.

Monografia EMA pentru Urticae folium recunoaște utilizarea tradițională a unor preparate din frunze pentru creșterea cantității de urină eliminate, ca adjuvant în tulburările urinare minore.

Această utilizare se bazează pe experiența tradițională îndelungată și pe datele disponibile privind planta.

În practica fitoterapeutică, infuziile și alte preparate din frunze sunt asociate cu un aport adecvat de lichide, atunci când acesta nu este contraindicat.

În cazul infecțiilor urinare, al durerilor lombare, al febrei sau al prezenței sângelui în urină, evaluarea medicală este esențială.

Proprietăți antioxidante

Frunzele conțin flavonoide și acizi fenolici cu activitate antioxidantă demonstrată în diferite modele experimentale.

Acești constituenți pot participa la neutralizarea unor specii reactive în condiții de laborator.

Totuși, activitatea antioxidantă măsurată experimental nu demonstrează automat prevenirea sau tratarea unei boli la om.

Consumul de urzică poate contribui la diversitatea surselor alimentare de compuși vegetali, ca parte a unei alimentații echilibrate.

Urzica și sănătatea articulațiilor

În medicina tradițională europeană, urzica a fost utilizată și pentru disconfortul muscular și articular.

Unele cercetări experimentale au investigat capacitatea extractelor de urzică de a influența mediatorii inflamației.

Au existat și studii clinice de dimensiuni reduse asupra anumitor preparate, însă dovezile sunt insuficiente pentru a considera urzica un tratament demonstrat pentru artroză, artrită reumatoidă sau alte boli inflamatorii articulare.

În cazul durerilor articulare persistente, identificarea cauzei rămâne importantă.

Urzica și aportul de fier

Frunzele de urzică conțin fier, ceea ce a contribuit la reputația tradițională a plantei ca aliment fortifiant.

Fierul vegetal este însă prezent în formă nehemică, iar absorbția lui este influențată de compoziția întregii mese.

Asocierea alimentelor vegetale care conțin fier cu surse de vitamina C poate favoriza absorbția acestuia.

Urzica poate completa o alimentație variată, dar anemia feriprivă necesită identificarea cauzei și, atunci când este indicat, tratament specific.

Urzica pentru piele și păr

Infuziile de urzică au fost utilizate tradițional pentru clătirea părului și îngrijirea scalpului.

Extractele din urzică apar și în produse cosmetice moderne, în special în formule pentru păr și piele.

Interesul pentru aceste utilizări este legat de compoziția vegetală complexă, dar dovezile clinice privind stimularea creșterii părului sau prevenirea căderii acestuia rămân limitate.

Rădăcina de urzică și sănătatea prostatei

Rădăcina de urzică reprezintă o materie primă fitoterapeutică distinctă de frunze.

În medicina tradițională europeană, preparatele din rădăcină sunt utilizate pentru ameliorarea simptomelor tractului urinar inferior asociate hiperplaziei benigne de prostată.

Hiperplazia benignă de prostată este o afecțiune frecventă la bărbații de vârstă mijlocie și înaintată, caracterizată prin creșterea necanceroasă a volumului prostatei.

Aceasta poate contribui la apariția unor simptome precum:

• Jet urinar slăbit.

• Pornirea dificilă a urinării.

• Urinări frecvente.

• Treziri nocturne pentru urinare.

• Senzația de golire incompletă a vezicii.

• Nevoia urgentă de a urina.

Monografia EMA pentru Urticae radix descrie utilizarea tradițională a unor preparate din rădăcină pentru ameliorarea acestor simptome, după excluderea de către medic a afecțiunilor care necesită tratament specific.

Ce spun cercetările despre rădăcina de urzică?

Studiile experimentale au analizat efectele unor constituenți din rădăcină asupra mecanismelor inflamatorii și a altor procese biologice relevante pentru țesutul prostatic.

Unele cercetări clinice au evaluat extracte de rădăcină administrate individual sau în combinație cu alte ingrediente vegetale.

Rezultatele sunt dependente de preparatul utilizat, iar dovezile nu pot fi extrapolate tuturor suplimentelor care conțin urzică.

Este importantă și diferența dintre ameliorarea simptomelor urinare și reducerea volumului prostatei. Urzica nu trebuie prezentată ca metodă demonstrată de prevenire a hiperplaziei benigne de prostată sau de tratare a cancerului de prostată.

Frunzele și rădăcina de urzică: principalele diferențe

Această diferențiere ajută la interpretarea corectă a etichetelor și a informațiilor despre produsele fitoterapeutice.

Forme de preparare și administrare

Ceaiul de urzică

Infuzia din frunze uscate este una dintre cele mai răspândite forme tradiționale de utilizare.

Se prepară potrivit instrucțiunilor produsului, prin contactul frunzelor cu apa fierbinte, urmat de filtrare.

În fitoterapie, este utilizată mai ales în contextul favorizării eliminării urinare.

Pulberea din frunze de urzică

Pulberea se obține prin uscarea și măcinarea frunzelor.

Poate fi inclusă în preparate alimentare sau în suplimente, în funcție de caracteristicile produsului.

Conținutul de substanțe vegetale depinde de calitatea materiei prime, gradul de mărunțire și condițiile de păstrare.

Extractele din urzică

Extractele apoase și hidroetanolice permit obținerea unor preparate cu profiluri fitochimice diferite.

Raportul dintre cantitatea de plantă și cantitatea de extract, precum și solventul utilizat, influențează compoziția finală.

De aceea, pulberea, infuzia și extractul concentrat nu trebuie considerate preparate identice.

Urzica în alimentație

Frunzele tinere de urzică sunt consumate după preparare termică, în ciorbe, piureuri, omlete și alte mâncăruri tradiționale.

Prepararea termică inactivează perii urticanți și permite consumul plantei în condiții obișnuite de siguranță alimentară.

Urzica poate contribui cu fibre, minerale și compuși vegetali la o alimentație diversificată.

Urzica în formulele fitoterapeutice moderne

Urzica este inclusă și în formule vegetale complexe destinate susținerii sănătății urinare masculine.

Un exemplu este PROSTAFIX 24 day&night – MEDICINAS, supliment alimentar care conține extract din părți aeriene de Urtica dioica, alături de alte ingrediente.

Contraindicații și precauții

Urzica utilizată ca aliment, în cantități obișnuite, este în general bine tolerată. Preparatele fitoterapeutice concentrate necesită însă respectarea indicațiilor și a contraindicațiilor specifice.

Pot apărea reacții alergice sau tulburări digestive, precum greață și disconfort abdominal.

Preparatele utilizate pentru creșterea eliminării urinare nu sunt recomandate persoanelor pentru care medicul a indicat restricția aportului de lichide, inclusiv în anumite forme severe de insuficiență cardiacă sau renală.

În timpul sarcinii și alăptării, utilizarea medicinală a preparatelor concentrate din urzică nu este recomandată fără aviz medical, din cauza datelor insuficiente privind siguranța.

Persoanele care urmează tratamente diuretice, antihipertensive, anticoagulante sau alte terapii cronice trebuie să discute cu medicul ori farmacistul înainte de administrarea extractelor concentrate.

În cazul simptomelor urinare persistente, febrei, sângelui în urină, retenției urinare sau durerilor importante, este necesară evaluarea medicală.

Recoltarea și păstrarea urzicii

Frunzele destinate consumului alimentar sunt recoltate de obicei primăvara, când sunt tinere.

Pentru utilizarea medicinală, perioada recoltării și condițiile de uscare influențează calitatea materiei prime.

Urzica nu trebuie recoltată din apropierea drumurilor intens circulate, a zonelor industriale sau de pe terenuri potențial contaminate.

Planta poate acumula anumite substanțe din mediul înconjurător, în funcție de condițiile de creștere.

Frunzele se usucă în spații bine aerisite, ferite de umiditate excesivă, și se păstrează în recipiente adecvate, protejate de lumină și umezeală.

Întrebări frecvente despre urzică

La ce este bună urzica?

Urzica este utilizată ca aliment și în fitoterapie. Frunzele au o utilizare tradițională pentru favorizarea eliminării urinare, iar rădăcina este întrebuințată tradițional pentru anumite simptome urinare asociate hiperplaziei benigne de prostată.

Ce beneficii are ceaiul de urzică?

Ceaiul din frunze este utilizat tradițional pentru susținerea diurezei. Poate contribui și la aportul de lichide, atunci când acesta nu este contraindicat.

Urzica ajută la sănătatea prostatei?

Preparatele din rădăcină sunt utilizate tradițional pentru ameliorarea unor simptome urinare masculine. Evaluarea medicală este necesară pentru stabilirea cauzei simptomelor.

Urzica este recomandată pentru anemie?

Frunzele conțin fier și pot face parte dintr-o alimentație variată, dar nu înlocuiesc tratamentul unei anemii diagnosticate.

Urzica poate ajuta la căderea părului?

Urzica este folosită tradițional în îngrijirea părului, însă dovezile clinice privind prevenirea sau tratarea alopeciei sunt insuficiente.

Se poate consuma urzică în fiecare zi?

Ca aliment, urzica poate fi integrată într-o dietă variată. Pentru administrarea zilnică a preparatelor medicinale, durata și cantitatea depind de produs și de situația individuală.

Care este diferența dintre frunze și rădăcină?

Frunzele și rădăcina au compoziții și utilizări fitoterapeutice diferite. Frunzele sunt asociate în principal cu susținerea eliminării urinare, iar rădăcina cu anumite simptome urinare masculine.

Concluzie

Urzica (Urtica dioica) este o plantă cu o tradiție îndelungată în alimentație și medicina populară, dar și cu un profil fitochimic care continuă să atragă interesul cercetătorilor.

Frunzele, părțile aeriene și rădăcina trebuie analizate separat, deoarece conțin constituenți diferiți și au utilizări fitoterapeutice distincte.

Într-o abordare responsabilă, urzica poate completa alimentația și anumite practici tradiționale de îngrijire, cu respectarea limitelor dovezilor științifice, a contraindicațiilor și a recomandărilor medicale.

Notă medicală

Acest articol are caracter informativ și educativ. Nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau tratamentul individualizat. Utilizările tradiționale ale plantelor medicinale nu echivalează automat cu eficacitatea demonstrată prin studii clinice. Preparatele fitoterapeutice pot avea contraindicații, reacții adverse și interacțiuni medicamentoase.

Despre autor

Echipa editorială MEDICINAS realizează materiale de educație pentru sănătate pe baza literaturii medicale, a cercetărilor științifice și a lucrărilor de specialitate în fitoterapie și medicină tradițională.

Activitatea MEDICINAS include peste cinci ani de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, personalitate marcantă a fitoterapiei românești.

Bibliografie științifică și fitoterapeutică selectivă

1. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium. EMA/HMPC/508015/2007. https://www.ema.europa.eu/en/medicines/herbal/urticae-folium

2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., radix. https://www.ema.europa.eu/en/medicines/herbal/urticae-radix

3. European Medicines Agency. Assessment report on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium. EMA/HMPC/508013/2007.

4. European Medicines Agency. Assessment report on Urtica dioica L.; Urtica urens L., radix.

5. Chrubasik JE, Roufogalis BD, Wagner H, Chrubasik S. A comprehensive review on nettle effect and efficacy profiles, Part I: Herba urticae. Phytomedicine. 2007;14(6):423–435.

6. Chrubasik JE, Roufogalis BD, Wagner H, Chrubasik S. A comprehensive review on nettle effect and efficacy profiles, Part II: Urticae radix. Phytomedicine. 2007;14(7–8):568–579.

7. Wichtl M, editor. Herbal Drugs and Phytopharmaceuticals: A Handbook for Practice on a Scientific Basis. 3rd ed. Medpharm Scientific Publishers; 2004.

8. Barnes J, Anderson LA, Phillipson JD. Herbal Medicines. 3rd ed. Pharmaceutical Press; 2007.

9. World Health Organization. WHO Monographs on Selected Medicinal Plants. Geneva: WHO.

10. Bojor O. Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. Editura Fiat Lux.

11. Grieve M. A Modern Herbal. Jonathan Cape; 1931. Lucrare istorică de medicină tradițională.

12. MEDICINAS. PROSTAFIX 24 day&night – compoziție și informații despre produs. https://www.medicinas.ro/produse/prostafix-24-daynight/106

Articol citit de 1687 persoane