Cardiomiopatie dilatativă

Definită drept o afecțiune a mușchiului cardiac, aceasta se manifestă prin faptul că inima ajunge să pompeze cu dificultate sânge către restul corpului. Poate să ducă la apariția insuficienței cardiace, iar pentru salvarea bolnavului este nevoie de transplant cardiac.

Cardiomiopatia este o afecțiune care nu determină apariția unor simptome în faze incipiente, dar pe măsură ce boala avansează pacienții se pot confrunta cu senzație de lipsă de aer în timpul efortului ori chiar în repaus, umflarea picioarelor, gleznelor ori labelor picioarelor, tuse în poziție orizontală, oboseală, palpitații, disconfort, presiune în piept, amețeală, leșin.

Deși nu se cunosc principalele cauze ale cardiomiopatiei, aceasta poate fi determinată de hipertensiunea manifestată pe termen lung, afectarea țesutului cardiac ca urmare a unui infarct de miocard, ritm cardiac cronicizat, probleme la nivelul valvelor cardiace, obezitate, boli tiroidiene, diabet, deficiențe de vitamine precum tiamină, complicații ale sarcinii, dar și consum de droguri ori alcool.

Cardiomiopatia este de mai multe tipuri, între care ischemică, când e provocată de o boală arterială coronariană și de infarct de miocard, dilatativă, când capacitatea de pompare a ventriculului stâng se lărgește și nu mai poate pompa eficient sânge în afara inimii și cardiomiopatie hipertrofică, când are loc îngroșarea anormală a mușchiului cardiac, care afectează în special mușchiul camerei principale a inimii, adică ventriculul stâng.

Există, de asemenea, și cardiomiopatie restrictivă, când mușchiul cardiac devine rigid, displazie aritmogenă de ventricul drept, când mușchiul camerei inferioare drepte este înlocuit de țesut cicatricial și cardiomiopatie indusă de stres, de chimioterapie ori peripartum.