Apetit scăzut

Apetit scăzut înseamnă lipsa poftei de mâncare și este descrisă prin absența dorinței de a mânca și implică chiar și lipsa senzației de foame.

Spre deosebire de anorexia nervoasă ori bulimie, afecțiuni în cazul cărora persoanele își restricționează consumul de alimente, apetitul scăzut înseamnă lipsa poftei de mâncare, care se manifestă, de obicei, în cazul unor inflamații, infecții, leziuni, toxine, reacții imunologice, procese maligne sau necroză.

Apetitul scăzut poate fi acut, adică de scurtă durată și însoțește afecțiunile acute, dar și infecțiile, în timp ce cea cronică este cauzată de bolile cronice și poate fi dăunătoare pentru organism, determinând scăderea în greutate.

Apetitul scăzut poate să determine stări febrile, poate să afecteze gustul ori mirosul, dar și să determine dificultăți la înghițire ori durere. El poate să apară în sarcină, în cazul infecțiilor, al bolilor digestive ori metabolice sau psihiatrice, cancere, dar și în urma consumului unor medicamente, precum antibiotice, chimioterapice, opiacee, digoxină ori fluoxetină.