O infecție urinară poate începe cu ceva atât de banal încât, la început, multe persoane aleg să ignore problema: o ușoară usturime la urinare, senzația că trebuie să mergi din nou la toaletă deși tocmai ai fost sau o presiune neobișnuită în partea inferioară a abdomenului. Câteva ore mai târziu, nevoia de a urina poate deveni mult mai frecventă, iar disconfortul mult mai greu de ignorat.
Pentru unele persoane este un episod izolat. Pentru altele, infecțiile urinare revin de mai multe ori pe an și ajung să influențeze viața de zi cu zi, somnul, activitatea sexuală și chiar teama de apariția unui nou episod.
Dar de ce se întâmplă acest lucru?
Pentru că o infecție urinară nu înseamnă doar „o bacterie în vezică”. În apariția și reapariția ei pot interveni anatomia tractului urinar, bacteriile provenite din intestin, capacitatea acestora de a adera la mucoasa urinară, microbiomul, hormonii, activitatea sexuală, hidratarea, anumite boli și utilizarea anterioară a antibioticelor.
Pentru a preveni problema, trebuie mai întâi să înțelegem ce se întâmplă.
Ce este o infecție urinară?
Aparatul urinar este format din rinichi, uretere, vezică urinară și uretră. Infecțiile tractului urinar apar atunci când microorganismele, cel mai frecvent bacteriile, pătrund și se multiplică într-o parte a acestui sistem.
În funcție de zona afectată, putem întâlni mai multe forme.
Uretrita afectează uretra, canalul prin care urina este eliminată din organism.
Cistita afectează vezica urinară și reprezintă una dintre cele mai frecvente forme de infecție urinară.
Pielonefrita afectează rinichiul și reprezintă o situație mai serioasă, care necesită evaluare medicală.
Această diferență este importantă deoarece simptomele, riscurile și tratamentul pot fi diferite.
De unde vin bacteriile?
În foarte multe cazuri, bacteriile care provoacă infecția nu provin din exteriorul organismului, ci chiar din propriul nostru intestin.
Principalul microorganism implicat în infecțiile urinare necomplicate este Escherichia coli (E. coli).
E. coli poate exista în intestin fără să provoace probleme. În acel mediu face parte din ecosistemul microbian intestinal. Problema începe atunci când anumite tulpini ajung în apropierea uretrei, pătrund în tractul urinar și urcă spre vezică.
Acolo trebuie să depășească unul dintre mecanismele naturale de apărare ale organismului: fluxul urinar.
De fiecare dată când urinăm, o parte dintre microorganisme poate fi eliminată mecanic. Unele bacterii posedă însă structuri prin care se pot atașa de celulele care căptușesc tractul urinar.
Această aderență bacteriană este importantă pentru înțelegerea infecțiilor urinare și explică de ce cercetarea nu studiază numai distrugerea bacteriilor, ci și posibilitatea de a influența capacitatea lor de atașare.
Care sunt simptomele unei infecții urinare?
Manifestările diferă în funcție de zona afectată și de fiecare persoană. În cazul cistitei pot apărea:
usturime sau arsură la urinare;
urinări frecvente;
senzația urgentă de a urina;
eliminarea unor cantități mici de urină;
presiune sau disconfort în partea inferioară a abdomenului;
urină tulbure;
modificarea mirosului urinei;
uneori, sânge în urină.
Este important însă să nu considerăm automat orice usturime drept infecție urinară.
Iritațiile locale, unele infecții genitale, infecțiile cu transmitere sexuală, calculii urinari și alte probleme pot produce manifestări asemănătoare.
Când infecția poate ajunge la rinichi
Dacă microorganismele urcă prin tractul urinar, infecția poate afecta rinichii.
Atunci tabloul se poate schimba. Febra, frisoanele, durerea lombară sau în lateralul spatelui, greața, vărsăturile și alterarea stării generale sunt semnale care necesită evaluare medicală.
O pielonefrită nu trebuie abordată ca o simplă cistită.
De ce femeile fac mai des infecții urinare?
Explicația este în primul rând anatomică.
Uretra feminină este mai scurtă decât cea masculină. În plus, deschiderea uretrei se află relativ aproape de regiunea perianală, ceea ce facilitează transferul bacteriilor intestinale către tractul urinar.
Activitatea sexuală poate reprezenta un alt factor favorizant pentru unele femei.
Aceasta nu înseamnă că infecția urinară este o boală cu transmitere sexuală. Mișcarea mecanică asociată contactului sexual poate însă facilita deplasarea bacteriilor către uretră.
Există și perioade ale vieții în care riscul se poate modifica.
După menopauză, scăderea estrogenilor produce schimbări la nivelul țesuturilor vaginale și urinare și poate modifica ecosistemul microbian local. Toate acestea pot contribui la creșterea susceptibilității la infecții urinare recurente.
Infecțiile urinare la bărbați
Bărbații fac mai rar infecții urinare decât femeile, însă apariția simptomelor urinare infecțioase merită evaluată medical.
Pot exista factori favorizanți precum probleme ale prostatei, golirea incompletă a vezicii, calculii sau alte modificări ale tractului urinar.
De aceea, abordarea unei infecții urinare la bărbat nu trebuie copiată automat după cea utilizată pentru o cistită simplă la o femeie tânără.
De ce revin infecțiile urinare?
Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări.
În practica medicală, cistita recurentă este definită în general prin apariția a cel puțin trei episoade într-un an sau două episoade în ultimele șase luni.
Recurența poate avea explicații diferite.
Poate exista o recidivă, când microorganismul responsabil de episodul anterior persistă sau reapare, sau poate exista o reinfecție, când apare un nou episod.
La unele persoane există factori anatomici sau funcționali care favorizează recurențele. În alte cazuri pot interveni activitatea sexuală, menopauza, golirea incompletă a vezicii, calculii, anumite boli sau modificările ecosistemelor microbiene.
De aceea, repetarea frecventă a episoadelor merită investigată, nu doar tratată mecanic de fiecare dată.
Microbiomul: legătura dintre intestin, vagin și tractul urinar
Mult timp am vorbit despre bacterii aproape exclusiv ca despre dușmani.
Astăzi știm că organismul uman trăiește împreună cu comunități uriașe de microorganisme.
Intestinul reprezintă un rezervor important pentru bacteriile implicate în multe infecții urinare. În același timp, microbiomul vaginal poate influența capacitatea microorganismelor nedorite de a coloniza regiunea urogenitală.
Speciile din genul Lactobacillus sunt deosebit de interesante deoarece fac parte în mod obișnuit din microbiota vaginală sănătoasă a multor femei și contribuie la menținerea unui mediu local care poate limita dezvoltarea unor microorganisme nedorite.
Această perspectivă schimbă întrebarea.
Nu mai studiem numai bacteria care produce infecția, ci și ecosistemul biologic în care acea bacterie încearcă să se instaleze.
Cum se diagnostichează o infecție urinară?
Diagnosticul pornește de la simptome, istoricul persoanei și contextul clinic.
În anumite situații, medicul poate recomanda sumarul de urină și urocultura.
Urocultura urmărește identificarea microorganismelor prezente în urină. Atunci când este necesar, antibiograma arată sensibilitatea bacteriei identificate la diferite antibiotice.
Această informație poate deveni deosebit de importantă în infecțiile recurente, complicate sau în episoadele care nu răspund la tratamentul inițial.
În cazul în care simptomele dispar după tratament, ghidurile europene nu recomandă în mod obișnuit repetarea de rutină a uroculturii la persoanele asimptomatice. Dacă simptomele nu dispar sau reapar rapid, situația este diferită și poate fi necesară o nouă evaluare.
Tratamentul infecțiilor urinare
Nu există un singur tratament potrivit pentru toate infecțiile urinare.
Abordarea depinde de localizarea și severitatea infecției, microorganismul implicat, sex, vârstă, sarcină, funcția renală, bolile asociate, episoadele anterioare și rezistența bacteriană.
Atunci când antibioticul este indicat, alegerea acestuia trebuie făcută în funcție de situația clinică și, atunci când este necesar, de investigațiile microbiologice.
Utilizarea inutilă sau incorectă a antibioticelor contribuie la una dintre marile probleme ale medicinei contemporane: rezistența antimicrobiană.
În același timp, este important să nu cădem în extrema opusă.
Fitoterapia și suplimentele alimentare nu trebuie prezentate ca înlocuitori ai antibioticului atunci când există o infecție bacteriană care necesită tratament antibiotic.
Tratamentul episodului acut și prevenirea unui nou episod sunt două probleme diferite.
Fitoterapia și sănătatea tractului urinar
Utilizarea plantelor pentru susținerea aparatului urinar are o istorie de sute de ani. Medicina tradițională folosea plantele cu mult înainte de descoperirea bacteriilor și antibioticelor.
Fitoterapia modernă trebuie însă să facă un pas suplimentar: să diferențieze între utilizarea tradițională, compușii identificați în plantă, mecanismele observate în laborator și efectele demonstrate clinic la om.
Nu orice plantă utilizată tradițional pentru aparatul urinar tratează o infecție.
Merișorul american – una dintre cele mai cercetate plante pentru tractul urinar
Merișorul american (Vaccinium macrocarpon) ocupă un loc aparte deoarece a fost investigat extensiv în legătură cu infecțiile urinare recurente.
Interesul cercetătorilor se concentrează în special asupra unor polifenoli numiți proantocianidine (PAC).
Anumite proantocianidine din merișor au fost studiate pentru capacitatea lor de a influența aderarea unor tulpini uropatogene de E. coli la suprafața celulelor tractului urinar.
Diferența este importantă.
Nu vorbim despre același mecanism prin care funcționează un antibiotic. Ideea investigată este reducerea capacității anumitor bacterii de a se fixa eficient pe epiteliul urinar.
Din acest motiv, merișorul este interesant în special în contextul prevenției recurențelor, nu ca înlocuitor al tratamentului unei infecții bacteriene acute.
Studiile clinice nu oferă rezultate identice pentru toate produsele și toate populațiile. Una dintre explicații este că preparatele cu merișor diferă foarte mult: suc, pulbere, extracte, concentrații diferite și, mai ales, cantități diferite de proantocianidine.
De aceea, simpla mențiune „conține merișor” spune relativ puțin despre un produs. Standardizarea extractului în proantocianidine este mult mai informativă.
O analiză Cochrane amplă publicată în 2023 a concluzionat că produsele cu merișor pot reduce riscul infecțiilor urinare simptomatice confirmate prin cultură în anumite populații, inclusiv la femeile cu infecții recurente.
Pătrunjelul și tradiția plantelor pentru aparatul urinar
Pătrunjelul (Petroselinum crispum) este mult mai mult decât o plantă alimentară.
Frunzele și alte părți ale plantei au fost utilizate în fitoterapia tradițională, inclusiv în preparate destinate susținerii eliminării urinare.
Aici trebuie făcută însă o distincție importantă: susținerea diurezei nu este echivalentă cu tratarea unei infecții bacteriene.
Creșterea fluxului urinar poate face parte din logica tradițională a unor preparate fitoterapeutice pentru tractul urinar, dar nu înlocuiește diagnosticul și tratamentul unei infecții.
Măceșul – mai mult decât vitamina C
Măceșul (Rosa canina) este una dintre plantele emblematice ale fitoterapiei europene.
Fructele sale conțin vitamina C și numeroși alți constituenți vegetali, inclusiv polifenoli și carotenoizi.
Vitamina C contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar și la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
Această contribuție trebuie însă descrisă corect: susținerea funcției normale a sistemului imunitar nu înseamnă că vitamina C sau măceșul tratează o infecție urinară bacteriană.
Salvia și compușii săi bioactivi
Salvia (Salvia officinalis) este una dintre plantele clasice ale fitoterapiei europene și conține o gamă largă de compuși bioactivi.
Printre aceștia se găsește și acidul ursolic, un triterpen studiat experimental pentru multiple activități biologice.
Este important însă să nu extindem dovezile dincolo de ceea ce știm.
Monografia europeană EMA pentru frunza de salvie se referă la utilizări tradiționale în alte domenii și nu stabilește salvia drept tratament pentru infecțiile urinare.
Într-o formulă complexă, salvia trebuie deci privită ca sursă de fitocompuși și componentă fitoterapeutică, nu prezentată individual drept tratament al cistitei.
Probioticele și sănătatea urogenitală
Relația dintre Lactobacillus și ecosistemul urogenital este un domeniu important de cercetare.
Logica biologică este solidă: microorganismele benefice și cele potențial patogene concurează pentru spațiu și resurse, iar microbiomul vaginal poate influența susceptibilitatea la colonizare.
Dar termenul „probiotic” nu este suficient pentru a prezice un efect clinic.
Efectele depind de tulpina utilizată, cantitate, cale de administrare și populația studiată. Dovezile privind probioticele în prevenirea infecțiilor urinare recurente sunt încă eterogene.
De aceea, probioticele reprezintă un domeniu promițător, dar nu trebuie prezentate ca tratament demonstrat pentru o infecție urinară acută.
Hidratarea: simplă, dar importantă
Urina reprezintă și un mecanism fizic prin care tractul urinar este curățat.
Un aport adecvat de lichide contribuie la producerea normală de urină și la funcționarea aparatului urinar.
Asta nu înseamnă că trebuie consumate cantități extreme de apă și nici că apa vindecă o infecție bacteriană.
Înseamnă că hidratarea insuficientă merită corectată, mai ales la persoanele care consumă în mod obișnuit foarte puține lichide.
Cum poate fi redus riscul de recurență?
Nu există o singură regulă capabilă să prevină toate infecțiile urinare.
Este mai util să privim problema ca pe o combinație de factori: hidratare, golirea regulată a vezicii, activitate sexuală, modificări hormonale, microbiom, anatomie și istoricul medical.
Dacă episoadele apar frecvent după contactul sexual, acest tipar trebuie discutat cu medicul.
La femeile aflate la peri- sau postmenopauză, modificările hormonale pot avea o importanță majoră și există strategii medicale specifice care pot fi discutate cu specialistul.
Dacă infecțiile continuă să reapară, investigația cauzei devine mai importantă decât încercarea succesivă a unor remedii.
Urocistin Super Forte – formulă complexă pentru susținerea tractului urinar
Pornind de la aceste mecanisme, Urocistin Super Forte MEDICINAS combină extracte vegetale standardizate și culturi probiotice într-o formulă destinată susținerii sănătății tractului urinar.
O capsulă conține:
90 mg extract hidroetanolic uscat 80:1 din fructe de merișor american (Vaccinium macrocarpon), standardizat la 40% proantocianidine. Conform standardizării declarate a materiei prime, aceasta corespunde matematic unui conținut de 36 mg proantocianidine.
Formula mai conține 100 mg extract hidroalcoolic uscat 4:1 din frunze de pătrunjel (Petroselinum crispum) și 120 mg extract 100:1 din fructe de măceș (Rosa canina), standardizat la 50% vitamina C.
Componenta fitoterapeutică este completată de 22,5 mg extract din frunze de salvie (Salvia officinalis), standardizat la 15% acid ursolic.
Formula include și culturi de Lactobacillus acidophilus și Lactobacillus rhamnosus.
Astfel, formula reunește într-o singură capsulă un extract concentrat și standardizat de merișor, extracte vegetale și o componentă probiotică.
Urocistin Super Forte este un supliment alimentar. Nu este antibiotic și nu înlocuiește diagnosticul sau tratamentul medical al unei infecții urinare.
Când trebuie să mergi la medic?
Nu orice episod trebuie privit cu teamă, dar există situații în care nu este indicat să aștepți.
Solicită evaluare medicală dacă simptomele sunt severe, se agravează sau persistă și în special dacă apar febră, frisoane, durere lombară sau laterală, greață, vărsături, sânge vizibil în urină sau alterarea stării generale.
O atenție specială este necesară în cazul copiilor, bărbaților, femeilor însărcinate și persoanelor cu boli renale, diabet, imunosupresie sau alte afecțiuni importante.
Episoadele repetate reprezintă, la rândul lor, un motiv pentru evaluarea cauzei.
Infecția urinară nu începe și nu se termină cu bacteria
Poate cea mai importantă schimbare de perspectivă este aceasta.
Infecțiile urinare nu trebuie privite exclusiv ca întâlnirea accidentală dintre o bacterie și vezica urinară.
Există un întreg context biologic: bacteriile intestinale, capacitatea lor de aderare, fluxul urinar, anatomia, hormonii, microbiomul, imunitatea și comportamentele zilnice.
În episodul acut, prioritatea este diagnosticul corect și tratamentul adecvat.
Între episoade însă apare o altă întrebare: ce putem face pentru ca problema să apară mai rar?
Aici prevenția, hidratarea, identificarea cauzelor recurenței, sănătatea microbiomului și utilizarea rațională a unor ingrediente naturale studiate pot deveni părți ale unei strategii mai ample.
Pentru că adevăratul obiectiv nu este să aștepți următoarea infecție.
Este să înțelegi de ce apare și să reduci, acolo unde este posibil, condițiile care îi permit să revină.
Despre autor
Echipa MEDICINAS reunește experiența în fitoterapie, produse naturale și documentare științifică, cu preocuparea constantă de a transforma informația complexă despre plante, ingrediente naturale și mecanisme biologice într-un conținut clar, riguros și util.
Timp de cinci ani, din echipa de cercetare MEDICINAS a făcut parte și Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, personalitate de referință a fitoterapiei românești și un nume fundamental pentru dezvoltarea fitoterapiei moderne în România. Moștenirea sa profesională rămâne parte din istoria și cultura MEDICINAS.
Prin această serie editorială ne propunem să păstrăm vie cunoașterea plantelor medicinale și, în același timp, să o analizăm prin perspectiva cercetării contemporane, diferențiind între utilizarea tradițională, mecanismele biologice investigate și dovezile științifice disponibile.
Notă medicală
Acest articol are caracter educațional și informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic. Fitoterapia și suplimentele alimentare nu trebuie utilizate pentru a amâna evaluarea medicală atunci când există simptome severe, persistente sau recurente.
Bibliografie și surse
Ghiduri medicale și recomandări clinice
European Association of Urology (EAU). EAU Guidelines on Urological Infections, ediția 2026.
National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Urinary tract infection (lower): antimicrobial prescribing – NG109.
National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Urinary tract infection (recurrent): antimicrobial prescribing – NG112.
American Urological Association (AUA), Canadian Urological Association (CUA), SUFU. Recurrent Uncomplicated Urinary Tract Infections in Women: AUA/CUA/SUFU Guideline.
Merișor, proantocianidine și prevenția infecțiilor urinare
Williams G, Stothart CI, Hahn D, Stephens JH, Craig JC, Hodson EM. Cranberries for preventing urinary tract infections. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2023;11.
European Medicines Agency – Committee on Herbal Medicinal Products (EMA/HMPC). European Union herbal monograph on Vaccinium macrocarpon Aiton, fructus. EMA/HMPC/49135/2017.
European Medicines Agency – HMPC. Assessment report on Vaccinium macrocarpon Aiton, fructus. Evaluarea europeană a datelor disponibile privind fructul de merișor.
Ermel G, Georgeault S, Inisan C, Besnard M. Inhibition of adhesion of uropathogenic Escherichia coli bacteria to uroepithelial cells by extracts from cranberry. Journal of Medicinal Food. 2012;15(2):126–134.
Fitoterapie și plante medicinale
European Medicines Agency – Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC). European Union Herbal Monographs. Colecția europeană de monografii și rapoarte de evaluare pentru plante și preparate vegetale.
European Medicines Agency – HMPC. European Union herbal monograph on Salvia officinalis L., folium. EMA/HMPC/277152/2015.
European Medicines Agency – HMPC. Assessment report on Salvia officinalis L., folium and Salvia officinalis L., aetheroleum. EMA/HMPC/150801/2015.
European Scientific Cooperative on Phytotherapy (ESCOP). ESCOP Monographs: The Scientific Foundation for Herbal Medicinal Products. Monografii europene de referință pentru utilizarea plantelor medicinale.
World Health Organization (WHO). WHO Monographs on Selected Medicinal Plants. Geneva: World Health Organization.
Microbiom, probiotice și tract urinar
Stapleton AE. The vaginal microbiota and urinary tract infection. Microbiology Spectrum. 2016;4(6).
Wolfe AJ, Brubaker L. Urobiome updates: advances in urinary microbiome research. Literatura privind microbiomul tractului urinar și relația acestuia cu sănătatea urogenitală.
National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Urinary tract infection (recurrent): antimicrobial prescribing. Analiza dovezilor privind strategiile non-antibiotice, inclusiv merișorul și probioticele, pentru infecțiile urinare recurente.
Articol citit de 9 persoane
Acest articol nu are comentarii!