Deficiența de Alfa 1-antitripsină

Ce este deficiența de Alfa 1-antitripsină?

Deficiența de alfa 1-antitripsină este o tulburare moștenită care poate provoca boli pulmonare la adulți și boala de ficat la adulți și copii.

Care sunt semnele și simptomele de boli pulmonare cauzate de Alfa 1-antitripsina deficitară?

Primele semne și simptome ale bolii pulmonare cauzate de deficitul de Alfa 1-antitripsină apar de obicei la vârste între 20 și 50 de ani. Primele simptome sunt:

dificultăți de respirație în urma unei activității ușoare;
reducerea capacității de a face sport;
respirație șuierătoare.

Alte semne și simptome pot include :

scădere în greutate neintenționată;
infecții respiratorii recurente;
oboseală;
bătăi rapide ale inimii la ridicarea în picioare;
tulburări de vedere.

Bolile pulmonare avansate duc la emfizem când sacii mici de aer din plămâni (alveolele) sunt deteriorați. Caracteristicile de emfizem includ :

dificultăți de respirație;
o tuse persistentă;
un piept în formă de butoi.

Fumatul sau expunerea la fumul de tutun accelerează apariția simptomelor și a daunelor la plămâni .

Aproximativ 10% dintre copii și 15% dintre adulții cu deficit de Alfa 1-antitripsină, vor avea afectare hepatică. Semne de boli hepatice pot include:

un abdomen umflat;
picioare umflate;
îngălbenirea pielii și mucoaselor (icter).

În cazuri rare, deficitul de Alfa 1-antitripsină determină, de asemenea, o afecțiune a pielii cunoscută sub numele de ”paniculita”, care se caracterizează prin piele întarită cu mici bulgări dureroși sau zone mai întinse dureroase. Paniculita variază în severitate și poate apărea la orice vârstă.

Cât de comun este deficitul de Alfa 1-antitripsină?

Deficiența de Alfa 1-antitripsină apare în întreaga lume dar prevalența ei variază în funcție de populație. De exemplu, aceasta tulburare afecteaza 1 din 1.500-3.000 persoane cu origine europeană, dar este mai puțin frecventă în populația asiatică și afro-americană.

Ce gene sunt legate cu deficient de Alfa 1-antitripsină?

Mutații ale genei SERPINA 1 cauzează deficitul de Alfa 1-antitripsină.

Gena SERPINA 1 oferă instrucțiuni pentru a produce o proteina numita Alfa 1-antitripsină. Această proteină protejează organismul împotriva deteriorării de către o enzimă puternică, denumită ”elastaza neutrofilă”. Elastaza neutrofilelor este eliberată din celulele albe din sânge pentru a lupta împotriva infecțiilor dar poate ataca țesuturile normale (cum ar fi țesutul pulmonar) în cazul în care nu este atent controlată de Alfa 1-antitripsină.

Mutații ale genei SERPINA 1 pot duce la un deficit de Alfa 1-antitripsina proteină sau o formă anormală a proteinei care nu poate controla elastaza neutrofilelor. Necontrolată, elastaza neutrofilelor distruge alveolele, ceea ce poate duce la emfizem. Forma anormală de Alfa 1-antitripsina poate fi acumulată și în ficat și poate deteriora acest organ.

Cum moștenesc oamenii deficitul de Alfa 1-antitripsină?

Această condiție este moștenită printr-un model autosomal codominant. Codominanta înseamnă că două versiuni diferite ale genei pot fi exprimate, iar ambele versiuni contribuie la caracterul genetic .

Cele mai frecvente versiuni (alele) ale genei SERPINA 1, numita M, produce niveluri normale de Alfa 1-antitripsin- proteina. Majoritatea oamenilor au doua copii ale alelei M (MM) în fiecare celulă. Alte versiuni ale genei SERPINA 1 duc la niveluri reduse de Alfa 1-antitripsină.

De exemplu, alela S produce niveluri moderat scăzute ale acestei enzime și alela Z produce foarte puțin alfa 1-antitripsină. Persoanele cu două copii ale alelei Z (ZZ) în fiecare celulă sunt susceptibile de a avea deficit de Alfa 1 antitripsină. Cei cu combinația SZ au un risc crescut de a dezvolta boli pulmonare (cum ar fi emfizemul), în special dacă aceștia fumează.

La nivel mondial, aproximativ 161 de milioane de oameni au o copie a alelei S sau Z și o copie a alelei M în fiecare celulă (MS sau MZ). Persoanele cu un SM (sau SS) produc, de obicei, destul Alfa 1-antitripsina pentru a proteja plămânii. Persoanele cu alele MZ însă, au un risc ușor crescut de afectare pulmonară sau a funcției hepatice.