Tumorile neuroendocrine gastrice sunt neoplazii care se dezvoltă din celulele neuroendocrine ale stomacului, în special din celulele asemănătoare enterocromafinelor, cunoscute sub denumirea de celule ECL. Aceste celule participă la reglarea secreției gastrice prin eliberarea unor substanțe biologic active.

Tumorile neuroendocrine gastrice reprezintă un grup distinct de neoplazii digestive. Ele sunt diferite de adenocarcinomul gastric, limfomul gastric și tumorile stromale gastrointestinale (GIST), atât prin originea celulară, cât și prin comportamentul biologic și tratament.

Unele tumori sunt mici, multiple și cu evoluție lentă, în timp ce altele pot avea un potențial important de invazie și metastazare. Din acest motiv, identificarea tipului de tumoră și a gradului său de diferențiere este esențială.

Ce sunt celulele neuroendocrine ale stomacului?

Celulele neuroendocrine reprezintă celule specializate care primesc semnale nervoase și hormonale și eliberează substanțe implicate în reglarea funcțiilor digestive.

La nivelul stomacului, celulele ECL produc histamină, care stimulează secreția de acid gastric prin acțiunea asupra celulelor parietale.

Activitatea lor este influențată de gastrină, un hormon produs în principal de celulele G din regiunea antrală a stomacului.

Atunci când nivelul gastrinei rămâne crescut pentru perioade îndelungate, celulele ECL pot suferi modificări proliferative. În anumite condiții, acest proces poate contribui la dezvoltarea unor tumori neuroendocrine.

Nu toate tumorile neuroendocrine gastrice apar însă prin acest mecanism.

Clasificarea tumorilor neuroendocrine gastrice

În practica medicală este utilizată frecvent clasificarea clinică în trei tipuri principale, care trebuie corelată cu diagnosticul histopatologic și cu clasificarea modernă a neoplaziilor neuroendocrine.

Tumorile neuroendocrine gastrice de tip 1

Tumorile neuroendocrine gastrice de tip 1 sunt cele mai frecvente dintre formele clasice de NET gastric.

Ele apar în asociere cu gastrita atrofică autoimună, afecțiune în care distrugerea progresivă a celulelor parietale determină reducerea secreției de acid gastric.

Ca răspuns, organismul produce cantități crescute de gastrină. Această hipergastrinemie stimulează proliferarea celulelor ECL și poate favoriza apariția tumorilor neuroendocrine.

Tumorile de tip 1 sunt adesea mici, multiple și localizate în corpul sau fundul stomacului.

Majoritatea au evoluție lentă, iar riscul de metastazare este redus în cazul leziunilor mici, bine diferențiate, fără invazie profundă.

Totuși, dimensiunea, gradul tumoral și profunzimea invaziei pot modifica riscul individual.

Tumorile neuroendocrine gastrice de tip 2

Tumorile neuroendocrine gastrice de tip 2 sunt mai rare și apar în asociere cu sindromul Zollinger–Ellison, adesea în contextul neoplaziei endocrine multiple de tip 1 (MEN1).

Sindromul Zollinger–Ellison este determinat de tumori secretante de gastrină, numite gastrinoame, care produc hipersecreție acidă și pot favoriza apariția ulcerelor peptice.

Nivelurile crescute de gastrină stimulează și proliferarea celulelor ECL gastrice.

Tumorile neuroendocrine de tip 2 pot fi multiple și prezintă un risc de progresie variabil, în funcție de dimensiune și caracteristicile histologice.

Tumorile neuroendocrine gastrice de tip 3

Tumorile neuroendocrine gastrice de tip 3 apar de regulă sporadic, fără asocierea caracteristică cu gastrita atrofică autoimună sau cu hipergastrinemia persistentă.

Ele sunt frecvent solitare și pot avea dimensiuni mai mari la diagnostic.

În clasificările clinice tradiționale, tumorile de tip 3 sunt asociate cu un risc mai ridicat de invazie și metastazare decât formele de tip 1.

Totuși, unele tumori de tip 3 mici, bine diferențiate și cu grad proliferativ redus pot avea un comportament mai favorabil.

Diferența dintre NET și carcinomul neuroendocrin

Este importantă diferențierea dintre tumorile neuroendocrine bine diferențiate (NET) și carcinoamele neuroendocrine slab diferențiate (NEC).

Tumorile NET sunt clasificate în grade histologice, în funcție de activitatea proliferativă, evaluată prin indicele Ki-67 și numărul mitozelor.

Carcinoamele neuroendocrine sunt neoplazii de grad înalt, cu comportament biologic agresiv, care necesită o abordare terapeutică diferită.

Un NET de grad înalt nu este automat echivalent cu un carcinom neuroendocrin, deoarece diferențierea celulară și profilul biologic sunt distincte.

Simptomele tumorilor neuroendocrine gastrice

Tumorile neuroendocrine gastrice mici pot să nu producă simptome și sunt uneori descoperite întâmplător în timpul unei endoscopii digestive superioare.

Când apar manifestări, acestea pot include durere epigastrică, disconfort abdominal, greață, sațietate precoce sau anemie provocată de sângerări digestive.

În tumorile de tip 1, manifestările pot fi legate și de gastrita autoimună, inclusiv de deficitul de vitamina B12 și anemia pernicioasă.

În tumorile de tip 2, simptomele pot reflecta sindromul Zollinger–Ellison, cu ulcere peptice recurente, reflux sever sau diaree.

Majoritatea tumorilor neuroendocrine gastrice nu produc sindrom carcinoid. Acesta este rar și apare în contexte biologice particulare, mai ales în boala metastatică funcțională.

Diagnosticul tumorilor neuroendocrine gastrice

Endoscopia digestivă superioară reprezintă una dintre principalele metode de identificare a leziunilor gastrice.

Tumorile pot apărea ca mici noduli sau polipi, uneori multipli, localizați predominant în corpul și fundul stomacului.

Biopsia permite examinarea histopatologică și identificarea markerilor neuroendocrini, precum cromogranina A și sinaptofizina.

Indicele Ki-67 și numărul mitozelor sunt utilizate pentru stabilirea gradului proliferativ.

Evaluarea poate include dozarea gastrinei serice, aprecierea secreției acide, determinarea vitaminei B12 și investigarea gastritei atrofice autoimune.

Interpretarea gastrinei necesită atenție, deoarece inhibitorii pompei de protoni pot crește concentrația acesteia. Modificarea tratamentului antisecretor înaintea testării se face numai la recomandarea medicului.

Ecografia endoscopică poate evalua profunzimea invaziei, iar tomografia computerizată, rezonanța magnetică sau imagistica receptorilor de somatostatină pot fi indicate în cazurile cu risc mai ridicat.

Tratamentul tumorilor neuroendocrine gastrice de tip 1

Pentru multe tumori de tip 1 mici și bine diferențiate, tratamentul poate consta în rezecție endoscopică sau supraveghere endoscopică individualizată.

Decizia depinde de dimensiune, numărul leziunilor, gradul tumoral și prezența invaziei.

Tumorile mai mari sau cele care prezintă caracteristici de risc pot necesita rezecție mai extinsă.

Deoarece gastrita atrofică autoimună reprezintă o afecțiune cronică, monitorizarea este importantă chiar și după îndepărtarea leziunilor.

Tratamentul tumorilor neuroendocrine gastrice de tip 2

Tratamentul urmărește atât controlul tumorilor gastrice, cât și evaluarea sindromului Zollinger–Ellison și a eventualului context MEN1.

Controlul hipersecreției acide reprezintă o componentă esențială.

Leziunile gastrice sunt tratate în funcție de dimensiune, grad și extensie, prin rezecție endoscopică, intervenție chirurgicală sau alte metode selectate.

Managementul gastrinomului asociat necesită evaluare endocrinologică și oncologică specializată.

Tratamentul tumorilor neuroendocrine gastrice de tip 3

Tumorile de tip 3 necesită o evaluare atentă a riscului de invazie și metastazare.

Pentru leziunile localizate cu caracteristici de risc semnificative, chirurgia reprezintă frecvent tratamentul principal.

În anumite cazuri atent selectate, cu tumori mici, bine diferențiate și fără semne de invazie profundă sau metastaze, poate fi luat în considerare tratamentul endoscopic.

În boala avansată, opțiunile pot include analogi de somatostatină, terapii sistemice, tratamente radionuclidice sau alte intervenții oncologice, în funcție de caracteristicile tumorii.

Carcinoamele neuroendocrine slab diferențiate necesită, de regulă, chimioterapie sistemică specifică.

Prognostic și monitorizare

Prognosticul depinde de tipul clinic, gradul histologic, dimensiunea tumorii, invazia peretelui gastric și prezența metastazelor.

Tumorile de tip 1 mici și bine diferențiate au, în general, un prognostic favorabil.

Tumorile de tip 3 și carcinoamele neuroendocrine pot avea un comportament mai agresiv, dar evoluția individual

Articol citit de 19 persoane