Ce sunt tulburările de ritm cardiac?

Inima este o pompă electrică care are două etape și a cărei sarcină este să conducă sângele prin corp. Impulsul electric inițial care începe procesul pentru o bătaie de cord este generat de un grup de celule situate în camera superioară a inimii, atriul. Aceste celule acționează ca un stimulator cardiac automat și inițiază semnalul electric care se extinde de-a lungul rețelei nervoase din mușchiul inimii, permițând o sistolă coordonată astfel încât pompa să poate funcționa.

Inima are patru camere. Camerele superioare sunt atriile - drept si stâng (singular = atrium), în timp ce camerele inferioare sunt ventriculele stâng și drept. Partea dreapta a inimii pompează sânge la plămâni, în timp ce partea stângă duce sângele în restul corpului.

Sângele sărăcit de oxigen din corp și care conține dioxid de carbon este colectat în atriul drept și apoi împins în ventriculul drept cu o mică bătaie a camerei superioare a inimii. Ventriculul drept pompează sângele la plămâni pentru a prelua oxigenul și pentru a elibera dioxidul de carbon.

Sângele bogat în oxigen revine în atriul stâng care printr-o bătaie scurtă îl împinge în ventriculului stâng. Ventriculul stâng este mult mai gros decât dreptul, pentru că trebuie să fie suficient de puternic pentru a pompa sânge pentru  întreg organismul. Există celule speciale din atriul drept care se reunesc sub denumirea de nodul sinoatrial (SA),  nodul care generează primul impuls electric, care să permită inima să bată într-un mod coordonat. Nodulul SA este considerat „stimulatorul natural” al inimii. Această funcție de pacemaker initiază impulsul electric care urmeaza căi în pereții atriali, pe care le putem asemana cu niște cabluri, pentru a ajunge la o joncțiune între atriu și ventricul numita nodul atrioventricular (nodulul AV).

Acest semnal electric face ca celulele musculare din ambele atrii să se contracte simultan. La nivelul nodulului AV, semnalul electric stă pentru un timp foarte scurt, de obicei, una până la două zecimi de secundă, pentru a permite sângelui sa fie pompat de la atrii la ventricule. Semnalul trece apoi prin pachetele electrice din pereții ventriculului pentru a permite acestor camere sa se contracte, din nou într-un mod coordonat și să pompeze sânge la plămâni și în organism.

Nodul SA generează o bătaie electrică de aproximativ 60-80 de ori pe minut iar fiecare ar trebui să reprezinte o bătaie de inimă. Acest ritm poate fi simțit ca un puls extern. După o bătaie de inimă, celulele musculare ale inimii au nevoie de o fracțiune de secundă pentru a fi gata să bată din nou iar sistemul electric permite o pauză pentru ca acest lucru să se întâmple. Inima și activitatea sa electrică lucrează într-un interval îngust de normalitate. Din fericire, organismul tinde sa protejeze inima cât de bine se poate.

Tulburările de ritm pot fi răspunsurile fiziologice normale, dar unele pot pune viața în pericol. Fiecare celulă din inimă poate acționa ca un stimulator cardiac. Un nod SA sănătos are o alură ventriculară cu un ritm intrinsec de 60 până la 80. În cazul în care atriul nu reușește să genereze o bătaie, un nodul AV sănătos poate face acest lucru cu un ritm de aproximativ 40 și, dacă este necesar, ventriculele pot genera bătăi de inimă la o rată de aproximativ 20 pe minut.

Aceasta se poate întâmpla în cazul în care celulele din camera superioară nu generează un impuls electric sau dacă semnalele electrice la ventricule sunt blocate. Cu toate acestea, aceste ritmuri mai mici pot fi asociate cu incapacitatea inimii de a pompa sânge în organism pentru a satisface nevoile sale și poate duce la probleme de respirație, dureri în piept, slăbiciune sau lipotimii.

Ce este o tulburare de ritm cardiac (aritmie)?

Când se produce defectarea sistemului electric al inimii, ritmul normal al inimii poate fi afectat. În funcție de anomalie, inima poate începe să bată prea repede, prea lent, neregulat sau deloc. Tulburări ale ritmului cardiac sunt adesea denumite aritmii cardiace dar acest lucru este incorect tehnic, deoarece în cele mai multe cazuri există un ritm cardiac, dar este anormal. ”Disritmie cardiacă” ar putea fi un termen mai bun.

Aritmiile pot apărea din cauza problemelor direct asociate cu „circuitul” electric din nodulul SA, nodulul AV sau cu sistemul conducator ventricular. Problema poate fi, de asemenea și o urmare a influențelor din afara inimii asupra sistemului conductor. Acestea pot include anomalii electrolitice în sânge, nivelul hormonal anormal (de exemplu, funcția tiroidiană, care este prea mare sau prea mica) si medicamente sau droguri luate. Orice anomalie a ciclului electric în inimă, care generează un ritm anormal, fie că este vorba de prea repede, prea lent, omisiuni sau ritm neregulat este considerată o aritmie.

Aritmiile sunt clasificate de obicei ca provenind de la nivelul superior de nodulul AV (supraventriculare) sau mai jos de acesta, de la ventricul. Acestea sunt fie rapide, lente sau neregulate, persistente sau intermitente.

Care sunt cauzele tulburărilor de ritm cardiac?

Tulburarile de ritm cardiac pot apărea din cauza unor probleme de inimă în sine sau să fie rezultatul unor anomalii ale homeostaziei, care pot afecta capacitatea inimii de a conduce electricitatea. Celulele musculare cardiace devin iritate  atunci când sunt private de oxigen. Aceasta se poate întâmpla în timpul unui atac de cord, în care arterele coronare, vasele de sânge care alimentează inima cu sânge, sunt blocate. Lipsa de oxigen poate avea loc atunci când plămânii sunt incapabili de a extrage oxigenul din aer. Anemia semnificativă sau numărul scăzut de celule roșii din sânge, scade capacitatea de transport de oxigen a sângelui și poate împiedica livrarea adecvată de oxigen. Ritmurile rapide pot fi din cauza unui circuit cu probleme din căile electrice.

Acest lucru poate provoca „scurtcircuite” și batăi de 150 pe minut sau mai mult. Anomalia poate fi din cauza unei căi electrice accesorii, cum ar fi cea observata în sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) sau poate fi din cauza schimbărilor în fiziologia câtorva celule, la fel ca în flutterul atrial.

Tahicardiile  pot apărea, de asemenea, din cauza problemelor de mediu care afectează inima. Acestea pot fi intrinseci corpului, cum ar fi anemia, nivele anormale electrolitice sau nivele anormale de hormoni tiroidieni. Ele pot fi, de asemenea, din cauza influențelor externe, cum ar fi cofeina, alcoolul, medicamentele pentru răceală luate fără prescripție sau stimulentele, cum ar fi amfetaminele. Pentru celula musculară cardiacă, toate acestea par a fi substanțe asemănătoare adrenalinei, care poate provoca iritații celulare. Disritmiile lente pot fi, de asemenea, problematice. În cazul în care inima bate prea încet, organismul poate să nu fie în măsură să mențină o presiune arterială adecvată și nu furnizează organelor corpului suficient sânge bogat în oxigen pentru buna lor funcționare.

Bradicardiile pot fi din cauza îmbătrânirii nodulului SA și incapacității sale de a genera un semnal electric. De multe ori însă, aceasta se datorează efectelor secundare ale medicamentelor utilizate pentru controlul tensiunii arteriale crescute. Efectele secundare ale beta-blocantelor și a anumitor medicamente blocante ale canalelor de calciu includ o încetinire a ritmului cardiac. Homeostazia este de asemenea importantă, cu tulburări ale ritmului cardiac lent. Hipotermia sau temperatura corpului scăzută, este o potențială cauză.

Care sunt semnele și simptomele tulburărilor de ritm cardiac?

Mulți oameni pot avea tulburări de ritm cardiac fără sa fie conștienți de ele. Contracțiile premature atriale (PAC) și contracțiile ventriculare premature (PVC) sunt variații de normalitate și de cele mai multe ori, oamenii nu sunt conștienți că a fost o bătaie in plus. Cu toate acestea, unii pacienți sunt conștienți de orice sistolă în plus, chiar dacă aceasta este o variantă normală și nu necesită tratament.

Acestea fiind spuse, simptomul inițial de aritmie este reprezentat adesea palpitații, o senzație că inima bate prea repede, prea încet, bate neregulat sau sare peste o bataie. Palpitațiile pot fi intermitente sau pot solicita intervenție medicală pentru a fi rezolvate. Din cauza ritmului anormal, alte simptome pot apărea din cauza debitului cardiac (cantitate de sânge pe care inima o împinge pentru a satisface cererea organismului de oxigen și energie) scăzut. Pacientul poate acuza amețeală, slabiciune, greață și vărsături, dureri în piept și dificultăți de respirație. În situații critice, pacientul poate cădea la pământ sau își poate pierde conștiența.

Acest lucru se poate datora aritmiilor amenințătoare de viată, cum ar fi fibrilația ventriculară sau tahicardia ventriculară. Aceasta poate fi din cauza ratelor de inimă atât de rapide încât nu este suficientă tensiunea arterială generată pentru a furniza creierului ceea ce are nevoie. Același rezultat poate apărea, de asemenea, în cazul în care inima bate prea lent și este generată o tensiune arterială insuficientă.

Care sunt diferitele tipuri de tulburări de ritm cardiac?

Tulburările de ritm cardiac sunt clasificate în funcție de locul în care acestea apar în inimă și modul în care acestea afectează ritmul cardiac.

1. Contracții premature atriale (PAC) și contracții ventriculare premature (PVC)

Fiecare persoană va experimenta palpitații ocazional, care se traduc prin faptul că atriul sau ventriculul se depolarizează prea devreme. Aceste contracții premature atriale (PAC) sau contracții ventriculare premature (PVC) sunt variante normale și cei mai mulți oameni nu sunt conștienți de apariția acestora. Cu toate acestea, unii pacienți raportează palpitații în piept și gât, adesea descrise ca un „tronc” sau o „bufnitură.” PAC și PVC la persoanele sănătoase nu prezintă riscuri pentru sănătate.

2. Tahicardia sinusală

Inima, celulele sale precum și energia sa electrică pot intra sub multe influențe exterioare care o determină să bată mai repede. Tahicardia sinusală sau o bătaie obișnuită rapidă, este o problemă comună de ritm. Ea apare atunci când organismul semnalizează inimii să pompeze mai mult sânge sau atunci când sistemul electric este stimulat de chimicale. Nevoile corpului cresc debitul cardiac în momente de stres fiziologic. Debitul cardiac este cantitatea de sânge pompată în decurs de 1 minut. Acesta poate fi calculat ca și cantitatea de sânge pompată la o sistolă (volum bătaie), înmulțită cu ritmul cardiac. Debitul cardiac = (volum bataie) x (ritm cardiac).

Volumul bătăii tinde să fie relativ constant. În cazul în care organismul necesită cantitate suplimentară de oxigen, ritmul cardiac trebuie să crească pentru a satisface această cerere.

Exemplele includ:

• exercițiu fizic, în care mușchii au cerințe de oxigen mai mari și ritmul cardiac trebuie sa crească pentru a satisface acea nevoie;

• deshidratarea, caz în care există mai puțin lichid în organism și ritmul cardiac este accelerat pentru a compensa;

• în cazurile de sângerari acute care pot apărea după traumatisme.

Sistemul electric poate fi stimulat într-o varietate de moduri pentru a face inima să bată mai repede. În perioade de stres, corpul genereaza cortizol si adrenalină, provocând creșterea frecvenței cardiace, în plus față de alte modificări în organism. Gândiți-vă când sunteti speriat și cum simțiți că vă bate inima. Creșterea nivelului hormonilor tiroidieni din organism poate provoca, de asemenea, o tahicardie. Ingestia unei varietăți de medicamente poate provoca, de asemenea tahicardie, inclusiv cofeina, alcoolul, precum și medicamente împotriva răcelii date fără prescripție, care includ substanțe chimice, cum ar fi fenilefrina și pseudoefedrina.

Acești compuși sunt metabolizati de către organism și acționează ca un stimul adrenergic pentru inimă. Medicamentele ilegale, cum ar fi metamfetamina si cocaina pot provoca, de asemenea o tahicardie sinusală.

3. Bradicardia sinusală

Inima, celulele sale, precum și energia electrică pot avea mai multe influențe din afară determinând-o să bată mai încet. Bradicardia sinusala prin definiție, este o bataie generată de nodul SA, la un ritm mai lent de 60 de bătăi pe minut. Acest lucru poate fi normal la persoanele care sunt active și atletice sau în care iau medicamente concepute pentru a încetini inima, cum ar fi beta-blocante și unele blocante ale canalelor de calciu. Sincopa vasovagală este un episod de bradicardie sinusală profundă asociată cu un stimul nociv care determină sistemul vagal al organismului să intervină și să încetinească ritmul cardiac. În timp ce sistemul simpatic al organismului este mediat de adrenalină, sistemul parasimpatic este mediat de către nervul vag și acetilcolină, care descrie reacția exactă opusa față de adrenalină.

La unele persoane, expunerea la durere sau o situație emoțională dificilă poate stimula nervul vag, încetini inima și dilata vasele de sânge (venele), provocând debitul cardiac să scadă și sa facă o persoană să simtă senzația de leșin. Nervul vag, de asemenea, poate  fi stimulat astfel încetinind inima când omul are micțiune (de micțiune sincopă) sau face un efort de defecație.

Articol citit de 10238 persoane