Gastropareza este o tulburare a motilității digestive caracterizată prin întârzierea golirii stomacului, în absența unei obstrucții mecanice care să împiedice trecerea alimentelor către intestinul subțire. Afecțiunea apare atunci când mecanismele nervoase și musculare responsabile de transportul conținutului gastric nu funcționează corespunzător.

În mod normal, stomacul depozitează temporar alimentele, le amestecă cu sucurile digestive și le eliberează progresiv în duoden. Acest proces este controlat prin interacțiunea dintre musculatura gastrică, nervul vag, sistemul nervos enteric și celulele interstițiale Cajal.

În gastropareză, golirea gastrică este încetinită, ceea ce poate provoca greață, vărsături, plenitudine postprandială și dificultăți de alimentație. Severitatea simptomelor nu corespunde întotdeauna gradului de întârziere a golirii stomacului.

Cauzele gastroparezei

Gastropareza poate avea mai multe cauze, iar în numeroase cazuri mecanismul exact nu poate fi identificat.

Diabetul zaharat reprezintă una dintre cauzele importante. Hiperglicemia cronică poate afecta nervii și mecanismele de control ale motilității digestive, inclusiv funcția nervului vag.

Gastropareza poate apărea și după anumite intervenții chirurgicale asupra stomacului sau esofagului, atunci când sunt afectate structurile nervoase implicate în coordonarea digestiei.

Unele persoane dezvoltă simptome după infecții digestive, iar alte cazuri sunt clasificate drept gastropareză idiopatică.

Anumite medicamente pot încetini golirea gastrică, inclusiv opioidele, medicamentele cu efect anticolinergic și agoniștii receptorului GLP-1. Prezența simptomelor în timpul unui asemenea tratament nu demonstrează automat existența unei gastropareze cronice.

Simptomele gastroparezei

Cele mai frecvente manifestări includ:

  • Greață, uneori persistentă.

  • Vărsături, uneori cu alimente consumate anterior.

  • Sațietate precoce, chiar după cantități mici de alimente.

  • Senzație de plenitudine după masă.

  • Balonare și disconfort epigastric.

  • Durere în partea superioară a abdomenului.

În formele severe pot apărea deshidratare, scădere în greutate și deficite nutriționale.

La persoanele cu diabet, golirea gastrică imprevizibilă poate îngreuna controlul glicemiei, deoarece absorbția carbohidraților nu mai corespunde întotdeauna cu acțiunea insulinei administrate.

Gastropareza și dispepsia funcțională

Gastropareza și dispepsia funcțională pot produce simptome asemănătoare, precum greață, sațietate precoce și plenitudine postprandială.

Diferența principală este că diagnosticul de gastropareză necesită demonstrarea obiectivă a golirii gastrice întârziate, după excluderea unei obstrucții mecanice.

În dispepsia funcțională, simptomele pot apărea fără o întârziere semnificativă a golirii stomacului.

Cele două afecțiuni pot avea mecanisme comune și se pot suprapune clinic.

Diagnosticul gastroparezei

Evaluarea începe cu istoricul simptomelor, examinarea medicamentelor administrate și identificarea unor posibile cauze metabolice sau neurologice.

Endoscopia digestivă superioară poate fi necesară pentru excluderea unei obstrucții, a ulcerului gastric sau a altor boli structurale.

Prezența alimentelor în stomac în timpul endoscopiei nu este suficientă, singură, pentru diagnosticul de gastropareză.

Scintigrafia de golire gastrică, realizată printr-un protocol standardizat, reprezintă metoda de referință pentru documentarea golirii gastrice întârziate. În mod obișnuit, se urmărește evacuarea unei mese solide standardizate pe parcursul a patru ore.

În anumite situații pot fi utilizate teste respiratorii validate sau alte metode specializate.

Medicul trebuie să țină cont de glicemie și de medicamentele care influențează motilitatea, deoarece acestea pot modifica rezultatele investigațiilor.

Tratamentul gastroparezei

Tratamentul urmărește reducerea simptomelor, prevenirea complicațiilor nutriționale și, atunci când este posibil, corectarea cauzei.

În gastropareza diabetică, optimizarea controlului glicemic reprezintă o componentă importantă.

Medicul poate recomanda ajustarea tratamentelor care încetinesc golirea gastrică, fără ca pacientul să le întrerupă din proprie inițiativă.

Medicamentele prokinetice pot stimula motilitatea digestivă. Metoclopramidul este utilizat în anumite situații, dar administrarea sa necesită atenție la durata tratamentului și la riscul reacțiilor adverse neurologice.

Alte opțiuni medicamentoase pot fi luate în considerare în funcție de disponibilitate, indicații și profilul individual de siguranță.

Antiemeticele pot reduce greața și vărsăturile, însă nu corectează neapărat întârzierea golirii gastrice.

În cazurile refractare, anumite proceduri endoscopice sau intervenții specializate pot fi discutate în centre cu experiență.

Alimentația în gastropareză

Alimentația reprezintă una dintre componentele importante ale îngrijirii.

Pot fi utile mesele mici și frecvente, alimentele cu textură moale și reducerea alimentelor foarte bogate în grăsimi sau fibre greu digerabile, atunci când acestea agravează simptomele.

Unele persoane tolerează mai bine preparatele pasate sau lichide decât mesele solide voluminoase.

Restricțiile alimentare trebuie adaptate individual, deoarece limitarea excesivă a alimentelor poate provoca malnutriție.

În formele severe este necesară evaluarea de către un specialist în nutriție clinică, iar uneori poate fi indicat suportul nutrițional enteral.

Fitoterapia și cercetările moderne

Ghimbirul a fost studiat pentru efectele asupra greței și asupra unor parametri ai motilității gastrice. Totuși, datele disponibile nu demonstrează că suplimentele cu ghimbir reprezintă un tratament eficient pentru gastropareza confirmată.

În medicina tradițională, mușețelul și alte plante au fost utilizate pentru disconfort digestiv, dar dovezile clinice specifice gastroparezei sunt insuficiente.

Preparatele din plante nu trebuie să înlocuiască tratamentul medical, în special atunci când există vărsături persistente, deshidratare sau scădere în greutate.

Complicații și evoluție

Gastropareza poate avea o evoluție variabilă, cu perioade de ameliorare și agravare.

Complicațiile includ deshidratarea, tulburările electrolitice, malnutriția și formarea bezoarelor, aglomerări de material alimentar nedigerat care se pot acumula în stomac.

La pacienții cu diabet, dezechilibrele glicemice pot deveni mai dificil de gestionat.

Monitorizarea trebuie adaptată severității simptomelor, cauzei și răspunsului la tratament.

Notă medicală

Acest articol are scop educativ și nu înlocuiește consultația medicală. Vărsăturile persistente, imposibilitatea de a păstra lichidele, semnele de deshidratare, scăderea semnificativă în greutate sau durerea abdominală severă necesită evaluare medicală promptă.

Despre autor

Acest articol a fost realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul proiectului de educație pentru sănătate și promovare a cercetării științifice în domeniul plantelor medicinale și al medicinei naturale.

De-a lungul activității sale, echipa MEDICINAS a beneficiat de colaborarea, timp de peste cinci ani, cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, care a contribuit la activitatea de cercetare și la dezvoltarea direcțiilor științifice ale proiectului. Moștenirea sa profesională continuă să reprezinte un reper pentru abordarea documentată și responsabilă a fitoterapiei.

Articolele publicate în prezent sunt redactate și documentate de echipa editorială MEDICINAS, pe baza literaturii științifice și a informațiilor medicale actuale.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Camilleri M, et al. ACG Clinical Guideline: Gastroparesis. American Journal of Gastroenterology. 2022;117(8):1197–1220. https://doi.org/10.14309/ajg.0000000000001874

  2. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Gastroparesis. https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/gastroparesis

  3. Schol J, et al. United European Gastroenterology (UEG) and European Society for Neurogastroenterology and Motility (ESNM) consensus on gastroparesis. United European Gastroenterology Journal. 2021;9(3):287–306.

  4. Parkman HP, et al. Clinical Features of Idiopathic Gastroparesis Vary With Sex, Body Mass, Symptom Onset, Delay in Gastric Emptying, and Gastroparesis Severity. Gastroenterology. 2011;140(1):101–115.

Articol citit de 7 persoane