Gastrita cronică este inflamația persistentă a mucoasei stomacului, care poate evolua luni sau ani, uneori fără simptome evidente. Cea mai frecventă cauză este infecția cu Helicobacter pylori, dar inflamația poate apărea și prin mecanisme autoimune sau în asociere cu alte afecțiuni.

Spre deosebire de gastrita acută, care se instalează recent, gastrita cronică se caracterizează prin modificări inflamatorii de durată. În anumite situații, acestea pot determina pierderea glandelor gastrice și modificări ale structurii mucoasei.

Identificarea cauzei și evaluarea modificărilor gastrice sunt importante pentru prevenirea complicațiilor.

Cauzele gastritei cronice

Infecția cu Helicobacter pylori reprezintă principala cauză a gastritei cronice la nivel mondial. Bacteria colonizează mucoasa stomacului și provoacă un răspuns inflamator care poate persista în absența tratamentului.

Gastrita autoimună apare atunci când sistemul imunitar atacă celulele parietale ale stomacului, implicate în producerea acidului gastric și a factorului intrinsec necesar absorbției vitaminei B12.

Mai rar, inflamația cronică poate fi asociată cu boala celiacă, boala Crohn sau alte afecțiuni inflamatorii.

Administrarea îndelungată a antiinflamatoarelor nesteroidiene și refluxul biliar pot produce gastropatie reactivă, care trebuie diferențiată de gastrita inflamatorie propriu-zisă.

Tipuri și modificări ale mucoasei gastrice

Gastrita cronică poate fi clasificată în funcție de cauză, localizarea inflamației și modificările observate la biopsie.

Gastrita cronică neatrofică presupune inflamație persistentă, fără pierderea semnificativă a glandelor gastrice.

Gastrita atrofică se caracterizează prin reducerea sau dispariția unor glande normale ale mucoasei stomacului. Poate apărea în urma infecției cronice cu Helicobacter pylori sau în cadrul gastritei autoimune.

Metaplazia intestinală gastrică reprezintă înlocuirea unor celule gastrice cu celule care prezintă caracteristici asemănătoare celor intestinale. Este o modificare care necesită evaluarea riscului individual, deoarece poate fi asociată cu un risc crescut de cancer gastric.

Nu toate persoanele cu gastrită cronică dezvoltă atrofie, metaplazie intestinală sau cancer gastric.

Simptomele gastritei cronice

Multe persoane cu gastrită cronică nu prezintă simptome, iar inflamația este identificată în timpul unei endoscopii digestive.

Atunci când apar manifestări digestive, acestea pot include:

  • Durere sau disconfort în partea superioară a abdomenului.

  • Senzație de arsură epigastrică.

  • Balonare și senzație de abdomen umflat.

  • Plenitudine după masă.

  • Sațietate precoce.

  • Greață și, uneori, vărsături.

  • Eructații și reducerea apetitului.

Aceste simptome nu sunt specifice gastritei cronice și pot apărea și în dispepsia funcțională, refluxul gastroesofagian sau ulcerul peptic.

În gastrita autoimună, deficitul de vitamina B12 sau fier poate determina oboseală, slăbiciune, anemie și, în anumite cazuri, manifestări neurologice.

Diagnosticul gastritei cronice

Evaluarea începe cu istoricul medical, simptomele și identificarea eventualilor factori de risc.

Endoscopia digestivă superioară permite examinarea mucoasei stomacului, iar biopsia gastrică poate confirma inflamația și identifica atrofia sau metaplazia intestinală.

Pentru depistarea infecției active cu Helicobacter pylori, medicul poate recomanda testul respirator cu uree sau testul antigenului fecal.

În anumite situații sunt indicate analize precum hemoleucograma, feritina, vitamina B12 și teste pentru investigarea gastritei autoimune.

Prezența atrofiei sau a metaplaziei poate necesita o evaluare suplimentară a extinderii modificărilor și a riscului individual.

Tratamentul gastritei cronice

Tratamentul depinde de cauza inflamației și de modificările identificate.

În cazul infecției cu Helicobacter pylori, este recomandată o schemă de eradicare care include antibiotice și medicamente pentru reducerea acidității gastrice, uneori asociate cu bismut. După finalizarea tratamentului, eradicarea trebuie confirmată printr-un test adecvat.

Inhibitorii pompei de protoni, precum omeprazolul sau pantoprazolul, pot fi utilizați pentru anumite simptome și afecțiuni asociate, dar nu elimină toate cauzele gastritei cronice.

În gastrita autoimună, tratamentul poate include corectarea deficitului de vitamina B12 sau fier.

Persoanele cu gastrită atrofică avansată ori metaplazie intestinală pot necesita supraveghere endoscopică, în funcție de rezultatele biopsiei și de factorii individuali de risc.

Alimentația și stilul de viață

Nu există o dietă universală care să vindece gastrita cronică. Alimentația trebuie adaptată toleranței individuale și eventualelor deficite nutriționale.

Mesele moderate, legumele gătite, cerealele bine tolerate și sursele adecvate de proteine pot contribui la confortul digestiv.

Consumul excesiv de alcool, fumatul și utilizarea necontrolată a antiinflamatoarelor pot afecta sănătatea gastrică.

Unele plante, precum mușețelul, ghimbirul și nalba-mare, sunt utilizate tradițional pentru disconfort digestiv, dar nu există dovezi suficiente că vindecă gastrita cronică sau înlocuiesc tratamentul infecției cu Helicobacter pylori.

Complicații și evoluție

Gastrita cronică asociată cu Helicobacter pylori poate favoriza apariția ulcerului peptic, a gastritei atrofice și a metaplaziei intestinale. La o proporție redusă dintre persoanele infectate pot apărea complicații neoplazice, inclusiv cancer gastric sau limfom gastric de tip MALT.

Gastrita autoimună poate determina deficit de vitamina B12, anemie și alte complicații asociate cu atrofia mucoasei.

Evoluția diferă considerabil între persoane. Identificarea cauzei, tratamentul adecvat și monitorizarea cazurilor cu risc crescut sunt esențiale pentru îngrijirea pe termen lung.

Notă medicală

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Simptomele persistente, anemia neexplicată, scăderea involuntară în greutate și dificultățile la înghițire necesită evaluare medicală. Vărsăturile cu sânge și scaunele negre sugestive pentru hemoragie digestivă reprezintă urgențe medicale.

Despre autor

Acest articol a fost realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul proiectului de educație pentru sănătate și promovare a cercetării științifice în domeniul plantelor medicinale și al medicinei naturale.

De-a lungul activității sale, echipa MEDICINAS a beneficiat de colaborarea, timp de peste cinci ani, cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, care a contribuit la activitatea de cercetare și la dezvoltarea direcțiilor științifice ale proiectului. Moștenirea sa profesională continuă să reprezinte un reper pentru abordarea documentată și responsabilă a fitoterapiei.

Articolele publicate în prezent sunt redactate și documentate de echipa editorială MEDICINAS, pe baza literaturii științifice și a informațiilor medicale actuale.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Malfertheiner P, et al. Management of Helicobacter pylori infection: the Maastricht VI/Florence consensus report. Gut. 2022. https://doi.org/10.1136/gutjnl-2022-327745

  2. Shah SC, et al. AGA Clinical Practice Update on the Diagnosis and Management of Atrophic Gastritis: Expert Review. Gastroenterology. 2021. https://doi.org/10.1053/j.gastro.2021.06.078

  3. Gupta S, et al. AGA Clinical Practice Guidelines on Management of Gastric Intestinal Metaplasia. Gastroenterology. 2020. https://doi.org/10.1053/j.gastro.2019.12.003

  4. Chey WD, et al. ACG Clinical Guideline: Treatment of Helicobacter pylori Infection. American Journal of Gastroenterology. 2024. https://doi.org/10.14309/ajg.0000000000002968

  5. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Gastritis & Gastropathy. https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/gastritis-gastropathy

Articol citit de 32 persoane