Laringita este inflamația laringelui, organul situat între faringe și trahee, care conține corzile vocale și participă la producerea vocii. Se manifestă în principal prin răgușeală, modificarea timbrului vocal, voce slăbită sau pierderea temporară a vocii, uneori însoțite de tuse și iritație în gât.

Laringita acută apare frecvent în timpul infecțiilor respiratorii virale și se ameliorează, de regulă, în una până la două săptămâni. Persistența răgușelii poate indica însă o altă cauză și necesită evaluare medicală.

Ce este laringita?

Laringele este o structură anatomică alcătuită din cartilaje, mușchi și mucoasă, în interiorul căreia se află corzile vocale. În timpul vorbirii, acestea vibrează pentru a produce sunetele.

Inflamația și umflarea corzilor vocale modifică vibrația normală, determinând răgușeală sau dificultăți de emitere a sunetelor.

Laringita poate fi acută, atunci când simptomele apar recent, sau cronică, atunci când inflamația persistă ori este întreținută de factori precum fumatul, iritanții inhalatori sau suprasolicitarea vocală.

Cauzele laringitei

Cea mai frecventă cauză a laringitei acute este infecția virală respiratorie, inclusiv cea asociată răcelii comune.

Alte cauze sau factori favorizanți includ:

  • Folosirea excesivă a vocii, strigatul sau cântatul prelungit.

  • Fumatul și expunerea la fum.

  • Inhalarea substanțelor iritante.

  • Refluxul gastroesofagian sau laringofaringian, în anumite cazuri.

  • Reacțiile alergice și alte afecțiuni inflamatorii.

  • Mai rar, infecțiile bacteriene sau fungice.

Răgușeala persistentă nu trebuie atribuită automat refluxului sau unei infecții fără o evaluare corespunzătoare.

Simptomele laringitei

Manifestările caracteristice sunt:

  • Răgușeală și modificarea timbrului vocii.

  • Voce slabă sau pierderea temporară a vocii, numită afonie.

  • Senzație de uscăciune ori iritație în gât.

  • Tuse seacă.

  • Nevoia repetată de a drege vocea.

  • Disconfort la vorbire.

În laringita virală pot apărea concomitent nas înfundat, secreții nazale, durere în gât și oboseală.

Dificultatea de respirație sau zgomotul ascuțit la inspirație, numit stridor, nu sunt manifestări obișnuite ale unei laringite simple și necesită evaluare urgentă.

Laringita acută și laringita cronică

CaracteristicăLaringita acutăLaringita cronică
DebutRelativ bruscPersistent sau progresiv
Cauze frecventeVirusuri, suprasolicitare vocalăIritanți, fumat, solicitare vocală repetată și alte afecțiuni
Simptom dominantRăgușeală temporarăRăgușeală persistentă
EvoluțieDe regulă favorabilă în 1–2 săptămâniNecesită identificarea cauzei
Evaluare ORLDacă apar semne de alarmă sau simptome persistenteImportantă pentru examinarea laringelui

Răgușeala care nu se ameliorează în decurs de patru săptămâni necesită examinarea laringelui, de regulă prin laringoscopie. Evaluarea trebuie făcută mai devreme dacă există semne de alarmă.

Laringita la copii

La copii, infecțiile virale pot provoca inflamația laringelui și a traheei, determinând crupul, numit și laringotraheită acută.

Acesta se manifestă prin tuse caracteristică, asemănătoare unui lătrat, răgușeală și uneori stridor.

Crupul reprezintă o afecțiune distinctă de laringita simplă a adultului și poate necesita tratament medical specific.

Copilul care respiră greu, prezintă stridor în repaus, retracții ale toracelui sau modificarea culorii buzelor necesită evaluare medicală imediată.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul laringitei acute este frecvent clinic, pe baza istoricului simptomelor și a examinării medicale.

Medicul urmărește durata răgușelii, existența unei infecții respiratorii, utilizarea intensă a vocii, fumatul și eventualele dificultăți de respirație sau înghițire.

În cazul simptomelor persistente, al recurențelor sau al semnelor de alarmă, medicul ORL poate examina corzile vocale prin laringoscopie.

Tratamentul laringitei

În laringita virală necomplicată, tratamentul este în principal simptomatic.

Repausul vocal relativ este important. Se recomandă reducerea vorbitului prelungit, a strigatului și a cântatului până la ameliorarea simptomelor.

Șoptitul forțat poate solicita suplimentar aparatul vocal; este preferabilă vorbirea scurtă, la un volum confortabil, atunci când comunicarea este necesară.

Hidratarea și evitarea fumului sau a altor iritanți pot contribui la confortul local.

Antibioticele nu sunt recomandate de rutină pentru laringita acută virală. Corticosteroizii nu trebuie utilizați automat pentru orice episod de răgușeală, fără evaluarea indicației medicale.

Tratamentul laringitei cronice depinde de cauza identificată.

Plante medicinale utilizate tradițional

Pentru calmarea iritației gâtului și a tusei asociate, în fitoterapia tradițională au fost utilizate nalba mare, pătlagina, teiul, mușețelul, cimbrul, socul, salvia și lemnul-dulce.

Preparatele vegetale pot avea rol de confort, dar nu există dovezi clinice suficiente că vindecă inflamația corzilor vocale. Unele plante pot provoca reacții alergice sau interacțiuni medicamentoase.

Remedii tradiționale și îngrijire la domiciliu

Ceaiurile călduțe, hidratarea și evitarea vorbitului excesiv sunt măsuri utilizate frecvent pentru reducerea disconfortului.

Mierea poate calma temporar tusea asociată, dar nu se administrează copiilor sub un an.

Menținerea unei umidități confortabile în încăpere poate reduce senzația de uscăciune, cu condiția curățării regulate a umidificatorului.

Inhalațiile deasupra unui vas cu apă fierbinte trebuie evitate din cauza riscului de arsuri. Uleiurile esențiale concentrate pot irita căile respiratorii și nu trebuie administrate prin inhalare directă, mai ales la copii.

Ce spun cercetările științifice?

Ghidurile de specialitate recomandă identificarea cauzei disfoniei, termenul medical pentru modificarea vocii, și evitarea tratamentelor medicamentoase inutile.

În laringita acută virală, antibioticele nu au demonstrat beneficii clinice suficiente pentru utilizarea de rutină.

Repausul vocal relativ, hidratarea și reducerea expunerii la iritanți sunt măsuri de susținere utilizate frecvent, deși dovezile experimentale pentru fiecare intervenție sunt limitate.

Laringoscopia este recomandată atunci când disfonia nu se ameliorează în patru săptămâni sau mai devreme dacă există suspiciunea unei afecțiuni importante.

Pentru preparatele vegetale tradiționale nu există dovezi suficiente că ar accelera vindecarea laringitei virale.

Complicații și semne de alarmă

Laringita acută simplă se vindecă de obicei fără complicații.

Evaluarea medicală urgentă este necesară în cazul dificultăților de respirație, stridorului, imposibilității înghițirii salivei sau agravării rapide.

Răgușeala persistentă, mai ales la fumători sau atunci când este asociată cu dificultăți de înghițire, sânge în spută ori o formațiune la nivelul gâtului, necesită consult ORL pentru excluderea unor afecțiuni mai serioase.

Prevenirea laringitei

Igiena mâinilor și măsurile de prevenire a infecțiilor respiratorii pot reduce riscul episoadelor virale.

Evitarea fumatului, hidratarea adecvată și utilizarea corectă a vocii sunt importante pentru protejarea corzilor vocale.

Persoanele care își folosesc intens vocea în activitatea profesională pot beneficia de evaluare și educație vocală specializată.

Legătura cu alte afecțiuni respiratorii

Laringita poate apărea în cadrul răcelii comune și al altor infecții respiratorii superioare, uneori împreună cu faringita sau rinofaringita.

La copii, o formă particulară de afectare laringiană este crupul (laringotraheita acută), prezentat separat în Dicționarul Medical MEDICINAS.

Produse MEDICINAS

Notă medicală

Acest articol are caracter informativ și educațional și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic. Răgușeala persistentă și dificultățile respiratorii necesită evaluare medicală. Suplimentele alimentare și preparatele din plante nu reprezintă tratamente demonstrate pentru vindecarea laringitei.

Despre autor

Acest articol a fost realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul proiectului de educație pentru sănătate și promovare a cercetării științifice în domeniul plantelor medicinale și al medicinei naturale.

De-a lungul activității sale, echipa MEDICINAS a beneficiat de colaborarea, timp de peste cinci ani, cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, care a contribuit la activitatea de cercetare și la dezvoltarea direcțiilor științifice ale proiectului. Moștenirea sa profesională continuă să reprezinte un reper pentru abordarea documentată și responsabilă a fitoterapiei.

Articolele publicate în prezent sunt redactate și documentate de echipa editorială MEDICINAS, pe baza literaturii științifice și a informațiilor medicale actuale.

Bibliografie selectivă — surse medicale, istorice și științifice

  1. Stachler R.J. și colaboratorii. Clinical Practice Guideline: Hoarseness (Dysphonia) (Update). Otolaryngology–Head and Neck Surgery. 2018;158(1_suppl)–S42. https://doi.org/10.1177/0194599817751030

  2. Reveiz L., Cardona A.F. Antibiotics for acute laryngitis in adults. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2015.

  3. Merck Manual Professional Edition. Laryngitis. Manual medical de referință pentru evaluarea și tratamentul afecțiunilor laringelui.

  4. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Croup: Clinical Knowledge Summaries. Recomandări clinice privind laringotraheita acută la copii.

  5. Bojor Ovidiu. Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. Lucrare de referință în fitoterapia românească.

  6. Dioscoride, Pedanius. De Materia Medica. Secolul I d.Hr. Sursă istorică privind utilizarea plantelor medicinale.

Articol citit de 17 persoane