Sinonime și termeni asociați: dismetrie, tulburare de coordonare motorie, hipermetrie, hipometrie.

Dismetria este o tulburare neurologică în care persoana nu poate aprecia și controla corect amplitudinea unei mișcări. De exemplu, atunci când încearcă să atingă un obiect, mâna poate depăși ținta sau se poate opri înainte de a ajunge la aceasta.

Dismetria apare frecvent în afecțiunile cerebelului, regiunea creierului responsabilă de precizia și coordonarea mișcărilor.

Ce este dismetria?

În mod normal, creierul ajustează permanent forța, direcția și amplitudinea mișcărilor pentru ca acestea să fie executate cu precizie.

Cerebelul contribuie la acest proces prin integrarea informațiilor despre poziția corpului și mișcările efectuate.

Când aceste mecanisme sunt afectate, persoana poate avea dificultăți în atingerea unei ținte, chiar dacă forța musculară este relativ păstrată.

Dismetria reprezintă un semn neurologic, nu o boală independentă.

Ce tipuri de dismetrie există?

Hipermetria

Apare atunci când mișcarea depășește ținta dorită.

De exemplu, persoana întinde mâna pentru a atinge un obiect, dar degetele trec dincolo de acesta.

Hipometria

Apare atunci când mișcarea se oprește înainte de atingerea țintei.

Persoana poate avea nevoie de corecții succesive pentru a finaliza mișcarea.

Ambele manifestări pot fi întâlnite în tulburările de coordonare de origine cerebeloasă.

Care sunt cauzele dismetriei?

Dismetria este asociată în special cu afectarea cerebelului sau a conexiunilor sale.

Printre cauzele posibile se numără:

  • Accidentele vasculare cerebrale care afectează cerebelul.

  • Traumatismele craniene.

  • Scleroza multiplă.

  • Tumorile cerebeloase.

  • Bolile degenerative și ataxiile ereditare.

  • Consumul excesiv de alcool și anumite intoxicații.

  • Efectele unor medicamente asupra sistemului nervos.

Unele cauze sunt acute, iar altele pot determina manifestări progresive.

Cum se manifestă dismetria?

Dismetria devine evidentă mai ales în timpul mișcărilor care necesită precizie.

Persoana poate întâmpina dificultăți atunci când:

  • Încearcă să atingă vârful nasului cu degetul.

  • Ridică un pahar sau folosește tacâmurile.

  • Scrie sau desenează.

  • Apasă un buton mic.

  • Își coordonează mișcările în timpul unor activități manuale.

Dismetria poate fi însoțită de ataxie, tremor intențional și alte tulburări de coordonare.

Cum se diagnostichează dismetria?

Medicul neurolog poate identifica dismetria prin teste simple de coordonare.

Testul deget–nas

Persoana este rugată să atingă alternativ propriul nas și degetul examinatorului.

Depășirea țintei sau corectarea repetată a mișcării poate sugera dismetrie.

Testul călcâi–genunchi

Persoana aflată în poziție culcată este rugată să așeze călcâiul unui picior pe genunchiul opus și să îl deplaseze de-a lungul gambei.

Mișcările imprecise pot indica afectarea coordonării.

În funcție de manifestări, medicul poate recomanda investigații imagistice, precum RMN cerebral, și alte teste pentru identificarea cauzei.

Cum se tratează dismetria?

Nu există un tratament unic pentru dismetrie. Abordarea depinde de afecțiunea care o provoacă.

În anumite situații, tratarea cauzei poate ameliora coordonarea.

Recuperarea neurologică poate include kinetoterapie, exerciții de coordonare și terapie ocupațională.

Exercițiile urmăresc îmbunătățirea controlului mișcărilor și adaptarea activităților zilnice la capacitățile persoanei.

Eficiența recuperării depinde de cauza neurologică, severitatea afectării și evoluția bolii.

Când trebuie solicitat ajutor medical?

Dismetria apărută progresiv necesită evaluare neurologică pentru identificarea cauzei.

Dacă dificultățile de coordonare apar brusc, mai ales împreună cu amețeală severă, tulburări de vorbire, vedere dublă sau dificultăți de mers, poate exista un accident vascular cerebral.

În această situație, apelați imediat 112.

Concluzie

Dismetria reprezintă dificultatea de a controla corect amplitudinea mișcărilor și este un semn important al afectării cerebelului sau a conexiunilor sale.

Identificarea cauzei permite stabilirea tratamentului și a măsurilor de recuperare adecvate.

Pentru explicații despre regiunea cerebrală implicată, consultați articolul MEDICINAS Cerebelul.

Despre autor

Articol realizat de Echipa editorială MEDICINAS, în cadrul activității de educație medicală și documentare științifică. Experiența echipei include peste cinci ani de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.

Notă medicală

Acest articol are scop educațional și nu înlocuiește consultul neurologic, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un specialist. Tulburările de coordonare instalate brusc reprezintă un posibil semn de urgență neurologică.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Kandel ER, Koester JD, Mack SH, Siegelbaum SA. Principles of Neural Science. 6th edition. McGraw Hill; 2021.

  2. Manto M, Bower JM, Conforto AB, et al. Consensus paper: roles of the cerebellum in motor control — the diversity of ideas on cerebellar involvement in movement. Cerebellum. 2012;11:457–487. https://doi.org/10.1007/s12311-011-0331-9

  3. Blumenfeld H. Neuroanatomy Through Clinical Cases. 3rd edition. Oxford University Press; 2021.

  4. Bastian AJ. Learning to predict the future: the cerebellum adapts feedforward movement control. Current Opinion in Neurobiology. 2006;16(6):645–649. https://doi.org/10.1016/j.conb.2006.08.016

Articol citit de 35 persoane