Despre anevrismul aortic abdominal

  • Un anevrism este o zonă anormală de extindere localizată într-un vas de sânge.
  • Aorta se umflă la locul cu anevrism ca un punct slab pe o anvelopă uzată.
  • Anevrismele aortice sunt de obicei situate mai jos de arterele renale.
  • Cea mai frecventă cauză a unui anevrism este arterioscleroza. Fumatul este un factor de risc major.
  • Anevrismele aortice abdominale de multe ori nu determină simptome. Dacă o fac, acestea pot provoca dureri adânci în partea inferioară a spatelui sau în flanc. Pulsații abdominale proeminente pot fi prezente.
  • Radiografii ale abdomenului și alte teste radiologice, inclusiv ecografie, CT, RMN pot fi utilizate în diagnosticarea și monitorizarea anevrismului.
  • Ruperea unui anevrism aortic este o catastrofă.
  • Repararea de anevrism se poate face prin intervenție chirurgicală sau stentare endovasculară.

Ce este un anevrism?

Un anevrism este o zonă de extindere localizată (dilatare) într-un vas de sânge. Cuvântul ”anevrism” este împrumutat de la ”aneurysma” grecesc care înseamnă ”o lărgire”.

Ce este un anevrism aortic?

Un anevrism aortic implică aorta, artera majoră care duce sângele de la inimă în restul corpului. Un anevrism aortic este o dilatare sau o bombare de aortă.

Ce sunt aorta toracică și aorta abdominală?

Aorta este artera mare, care iese din inima și furnizeaza sânge pentru întregul organism. Pornește de la valva aortică care separă ventriculului stâng al inimii de aortă și previne fluxul retrograd al sângelui în inimă dupa o contracție, atunci când inima pompează sânge. Diferitele secțiuni ale aortei sunt numite după poziția pe care o ocupă față de arcul aortic. Astfel, partea inițială a aortei este menționată drept aorta ascendentă, urmată de arcul aortei, apoi aorta descendentă.

Partea din aortă care se află în piept (torace) este denumită aorta toracică, în timp ce aorta abdominală se află în abdomen. Aorta abdominală se extinde de la diafragmă la mijlocul abdomenului, unde se împarte în arterele iliace care furnizează sânge la membrele inferioare.

Unde au tendința să se dezvolte anevrismele aortice?

Anevrisme aortice se pot dezvolta oriunde pe lungimea aortei dar majoritatea sunt situate la nivelul aortei abdominale. Cele mai multe dintre aceste anevrisme abdominale sunt situate sub nivelul arterelor renale, vasele care oferă sânge rinichilor. Anevrismele aortice abdominale se pot extinde la arterele iliace.

Ce formă au majoritatea anevrismelor aortice?

Cele mai multe anevrisme aortice sunt fusiforme. Ele descriu o formă de fus („fusus” înseamnă ax în limba latină), cu extinderea în jurul circumferinței aortei. (Anevrismele sacciforme implică doar o porțiune a peretelui aortic cu un buzunar localizat în afară).

Cine este cel mai predispus să aibă un anevrism aortic abdominal?

Anevrisme aortice abdominale tind să apară la bărbații albi cu vârsta de peste 60 de ani. În Statele Unite, aceste anevrisme apar la până la 3% din populație. Anevrismele încep să se formeze la aproximativ 50 de ani și prezintă un vârf la vârsta de 80. Femeile sunt mai puțin susceptibile de a avea anevrisme decât bărbații și afro-americanii sunt mai puțin susceptibili de a avea anevrisme decât caucazienii. Există o componentă genetică care predispune la o dezvoltare a unui anevrism; prevalența pentru cineva care are o rudă de gradul întâi cu această condiție poate ajunge la 25% .

Bolile colagenice vasculare care pot slăbi țesuturile pereților aortei sunt de asemenea asociate cu anevrismele aortice. Aceste boli includ sindromul Marfan și sindromul Ehlers–Danlos.

Care sunt factorii de risc pentru anevrismul aortic?

Factorii de risc pentru anevrismul aortic sunt aceiași cu cei pentru boala aterosclerotică, accident vascular cerebral, boli arteriale periferice și includ:

  • Fumatul: Acesta nu numai că mărește riscul de a dezvolta un anevrism aortic abdominal, dar de asemenea, crește riscul de ruptură de anevrism. Ruptura aortică este un eveniment care pune în pericol viața în cazul în care sângele iese din aorta și pacientul poate sângera rapid până la moarte.
  • Tensiunea arterială.
  • Valori crescute ale colesterolului din sânge.
  • Diabetul zaharat.

Care este cea mai frecventă cauză de anevrism aortic?

Cea mai frecventă cauză de anevrisme aortice este ”rigidizarea arterelor” numită ateroscleroză. La majoritatea anevrismelor aortice, cauza este reprezentată de ateroscleroză. Ateroscleroza poate duce la slăbirea peretelui aortic și presiunea crescută a sângelui pompat prin aorta cauzează slăbiciunea stratului interior al peretelui aortic.

Peretele aortic are trei straturi: adventitia, musculara si tunica intima. Straturile oferă putere aortei, precum și elasticitate, pentru a tolera modificări ale tensiunii arteriale. Creșterea tensiunii arteriale cornice cauzează ruptura stratului muscular în jos și duce la dilatarea continuă, lentă, de aortă.

Fumatul este o cauza majora de anevrism aortic. Studiile au arătat că rata de anevrism aortic a scăzut în același ritm ca și ratele de fumat in populație.

Care sunt alte cauze de anevrism aortic?

Alte cauze de anevrisme aortice includ :

  • genetic/ereditar: genetica ar putea juca un rol în dezvoltarea unui anevrism aortic. Riscul producerii unui anevrism crește dacă o rudă de gradul întâi a suferit un anevrism de aortă. Anevrismul poate exista la o vârstă mai tânără și este, în acest caz un risc mai mare de rupere de aortă.
  • boală genetică: sindromul Ehlers–Danlos și sindromul Marfan sunt două boli ale țesutului conjunctiv care sunt asociate cu dezvoltarea de anevrism aortic. Anomalii ale țesutului conjunctiv în straturile peretelui aortic pot contribui la slăbiciune în secțiunile de aortă.
  • post–traumatism: trauma poate afecta peretele aortic și provoacă daune imediate sau poate provoca o suprafață de slăbiciune care va forma un anevrism de-a lungul timpului.
  • Arterita: inflamația vaselor de sânge așa cum se întâmplă în boala Takayasu, arterita cu celule gigantice și policondrita recidivantă pot contribui la anevrism.
  • infecție micotică (fungică): o infecție micotică sau fungică poate fi asociată cu imunodeficiență, abuzul de droguri intravenos, sifilis și chirurgie a valvelor cardiace.

Care sunt simptomele unui anevrism aortic abdominal?

Cele mai multe anevrisme aortice abdominale nu produc nici un simptom (ele sunt asimptomatice) și sunt descoperite accidental atunci când un test de imagistică a abdomenului (CT sau ecografie) este realizat. Ele pot fi, de asemenea detectate prin examen fizic atunci când medicii palpează în abdomen și ascultă un suflu abdominal, sunetul făcut de către fluxul de sânge turbulent.

Durerea este cel mai frecvent simptom în cazul în care anevrismul se extinde sau în cazul unei rupturi. De multe ori începe în abdomen și iradiază spate sau în flanc. Alte simptome pot apărea în funcție de locul în care se află anevrismul de aorta și dacă structurile învecinate sunt afectate.

Anevrisme aortice abdominale pot ramane asimptomatice sau produc simptome minime de ani de zile. Cu toate acestea, un anevrism abdominal care se extinde rapid poate provoca apariția bruscă a durerii abdominale severe, care nu cedeaza sau durere în flanc. Ruptura unui anevrism aortic abdominal poate fi catastrofală, chiar letală și este asociată cu distensie abdominală, o masă abdominală pulsatorie și șoc din cauza pierderii masive de sânge.

Cum se diagnostichează clinic un anevrism aortic abdominal?

Examenul fizic poate pune inițial diagnosticul de anevrism aortic abdominal. Medicul poate fi capabil să simtă o masă pulsatil în centrul abdomenului și de a face diagnosticul clinic. La pacienții obezi cu o circumferință mare, examenul fizic este mai puțin util. La pacienții foarte slabi, aorta poate fi adesea observată că pulsează sub piele și acest lucru poate fi o constatare normală. Ascultarea cu un stetoscop poate dezvălui, de asemenea, un suflu sau un sunet anormal de turbulență sanguină în anevrism.

Ce teste adjuvante sunt pentru diagnosticul de anevrism aortic abdominal?

În majoritatea cazurilor, razele X arată depozitele de calciu în perete anevrismal. Dar raze X simple nu pot determina mărimea și gradul de anevrism. Ecografia de obicei, oferă o imagine clară a dimensiunii unui anevrism. Ultrasunetele au o precizie de aproximativ 98% în măsurare a dimensiunii de anevrism și sunt sigure și neinvazive. Tomografia computerizata a abdomenului este foarte precisă în determinarea mărimii și a gradului de anevrism precum și a locației acestuia în aortă. Pentru a ajuta la repararea planului dacă este necesar, este important să se știe dacă anevrismul este deasupra sau sub arterele renale. CT-ul necesită substanță de contrast pentru a fi injectată pentru a evalua vasele de sange (inclusiv aorta). Pacienții cu boli de rinichi sau alergii la substanța de contrast nu pot fi candidați pentru CT. IRM/MRA (imagistica prin rezonanță magnetică și arteriografie) ar putea fi o alternativă.

Aortograma, o analiză cu raze X în care colorantul este injectat direct în aortă, este testul de alegere potrivită dar CT și RMN i-au luat locul.

Care este istoria naturală a anevrismelor aortice abdominale?

Anevrismele aortice abdominale se extind treptat în timp. Cu cât este mai mare anevrismul, cu atât este mai mare riscul de ruptură și de moarte. Anevrismele mici pot fi observate și urmarite cu ultrasunete sau altă imagistică.

Ghidurile de urmarire ale unui anevrism sunt după cum urmează:

  • Măsurile normale de aortă sunt până la 1,7 cm la un bărbat și 1,5 cm la o femeie .
  • Anevrismele care se găsesc întâmplător sau accidental, care sunt mai mici de 3 cm, nu prezintă necesitatea să fie reevaluate sau urmarite.
  • Anevrismele care masoară 3-4 cm ar trebui să fie verificate din nou de ultrasunete în fiecare an pentru a monitoriza potențialul de extindere și dilatare.
  • Anevrismele de 4,0-4,5 cm trebuie monitorizate la fiecare 6 luni cu ajutorul ultrasunetelor.
  • Anevrismele mai mari de 4,5 cm trebuie să fie evaluate de către un chirurg pentru potențialul unei operatii.

Care sunt complicațiile unui anevrism aortic abdominal?

Un anevrism aortic se poate fisura determinând o creștere a durerii abdominale a pacientului. Când durerea este simțită în spate sau flanc, simptomele pot fi confundate cu cele date de o piatră la rinichi. În cazul în care diagnosticul este ratat sau dacă pacientul nu se prezintă pentru îngrijire, anevrismul se poate rupe având un potențial mortal.

Deoarece anevrismele sunt asociate cu ateroscleroza și placa de-a lungul peretelui aortic și din moment ce anevrismele conțin adesea un cheag, resturi pot călători sau emboliza în vasele de sânge mici și pot determina simptome, prin scăderea fluxului sanguin.

Anevrismele pot deveni foarte rar infectate.

Cum se repară anevrismul aortic abdominal?

Fiecare pacient este diferit iar decizia de a repara un anevrism aortic abdominal depinde de mărimea anevrismală, vârsta pacientului, afecțiuni medicale care stau la baăa și speranța de viață.

Există două abordări pentru reparații:

Prima este abordarea tradițională chirurgicală. O incizie mare se face în abdomen, anevrismul aortic este identificat și rezecat. Piesa lipsă a aortei este înlocuită cu o grefă sintetică.

A doua abordare este de a face o grefă endovasculară. Un cateter sau tub este înfiletat în artera femurală în zona abdomenului și grefa este poziționată în așa fel încât aceasta se întinde și se află în interiorul anevrismului și îl limiteaza de la extindere (endovasculare: endo = interior vascular = vas de sânge).

Abordarea tratamentului trebuie să fie adaptată pentru fiecare pacient în parte și foarte mult depinde de locație, dimensiunea și forma de anevrism.

Ce se face în cazul în care un anevrism aortic abdominal amenință să se rupă?

Iminența de rurptură de anevrism abdominal este o urgență chirurgicală. După o ruptură de anevrism, 50% dintre pacienți mor înainte de ajungerea lor la spital. Cu cât durează mai mult drumul către sala de operație, cu atât mai mare este mortalitatea.

Ce este managementul medical (management nechirurgical) de anevrism aortic abdominal?

Odată ce un anevrism este detectat, scopul este de a încerca reducerea extinderii. Controlul pe viață al factorilor de risc este o necesitate și include următoarele:

  • Oprirea fumatului.
  • Controlul tensiunii arteriale: beta-blocantele pot fi folosite atât pentru a controla tensiunea arteriala cât și a reduce presiunea din anevrism.
  • Controlul colesterolului din sânge.
  • Menținerea diabetului sub control.

Monitorizarea de rutină a dimensiunii anevrismale:

  • Măsurile normale de aortă sunt până la 1,7 cm la un bărbat și 1,5 cm la o femeie.
  • Anevrismele care se găsesc întâmplător sau accidental, care sunt mai mici de 3 cm, nu este nevoie să fie reevaluate sau urmărite.
  • Anevrismele de 3,0-4,0 cm ar trebui să fie verificate din nou de ultrasunete în fiecare an pentru a monitoriza potențialul de extindere și dilatare.
  • Anevrismele de 4,0-4,5 cm trebuie monitorizate la fiecare 6 luni de ultrasunete.
  • Anevrismele mai mari de 4,5 cm trebuie să fie evaluate de către un chirurg pentru potențialul unei operatii.

Articol citit de 9033 persoane