Usturimea la urinare, nevoia de a merge foarte des la toaletă și presiunea în zona vezicii pot sugera o infecție urinară. Dar simptomele, singure, nu ne spun întotdeauna dacă există o infecție bacteriană și ce bacterie este responsabilă.
Aici intervine urocultura.
Este una dintre cele mai utile analize atunci când vrem să aflăm dacă în urină există bacterii capabile să producă o infecție și, atunci când este necesar, la ce antibiotice sunt sensibile.
Pentru persoanele care se confruntă cu infecții urinare recurente, informația devine cu atât mai importantă: în loc să presupunem de fiecare dată care este cauza, putem identifica microorganismul implicat.
Ce este urocultura?
Urocultura este o analiză de laborator prin care o probă de urină este examinată pentru a vedea dacă există microorganisme care se pot multiplica în condiții de cultură.
Dacă sunt identificate bacterii în cantitate și context compatibile cu o infecție, laboratorul poate preciza microorganismul detectat.
Una dintre bacteriile cel mai frecvent asociate infecțiilor urinare este Escherichia coli – E. coli, dar aceasta nu este singura posibilitate.
Tocmai de aceea urocultura poate fi atât de utilă: arată ce microorganism a crescut în probă, nu doar faptul că există simptome urinare.
Când se recomandă urocultura?
Medicul poate recomanda urocultura în funcție de simptome și de situația clinică, mai ales atunci când:
- infecțiile urinare se repetă;
- simptomele persistă sau reapar după tratament;
- există suspiciunea unei infecții mai complicate;
- tratamentul inițial nu a avut rezultatul așteptat;
- este importantă identificarea exactă a bacteriei și a sensibilității sale la antibiotice.
Urocultura are un rol important și în anumite situații speciale, inclusiv în sarcină, când conduita medicală trebuie stabilită cu atenție.
Cum se recoltează corect urocultura?
Calitatea rezultatului începe înainte ca proba să ajungă la laborator.
De regulă, se recoltează urină într-un recipient steril, conform instrucțiunilor laboratorului. Pentru proba din jetul mijlociu, prima cantitate de urină se elimină în toaletă, apoi se colectează porțiunea următoare în recipient, fără atingerea interiorului acestuia.
Scopul este simplu: urina trebuie contaminată cât mai puțin cu bacteriile care există în mod normal pe piele și în regiunea genitală.
Recipientul trebuie apoi transportat și păstrat conform indicațiilor laboratorului.
O recoltare incorectă poate produce un rezultat dificil de interpretat și uneori poate obliga pacientul să repete analiza.
Urocultura se face înainte sau după antibiotic?
Atunci când situația clinică permite, proba pentru urocultură se recoltează în general înainte de începerea tratamentului antibiotic.
Motivul este ușor de înțeles: antibioticul poate reduce numărul bacteriilor din urină și poate influența rezultatul culturii.
Dacă tratamentul a fost deja început, medicul și laboratorul trebuie informați. Tratamentul prescris nu trebuie întrerupt din proprie inițiativă doar pentru efectuarea unei uroculturi.
Ce înseamnă o urocultură pozitivă?
Laboratorul poate raporta tipul microorganismului identificat și cantitatea sa, exprimată frecvent în UFC/ml – unități formatoare de colonii pe mililitru.
Pe înțelesul tuturor, această valoare oferă informații despre cantitatea de bacterii care a crescut din proba respectivă.
Interpretarea nu trebuie făcută însă exclusiv după un singur număr. Simptomele, modul de recoltare, microorganismul identificat și situația pacientului contează împreună.
De aceea, rezultatul trebuie interpretat în context clinic.
Ce este antibiograma?
Dacă urocultura identifică o bacterie relevantă, laboratorul poate efectua și antibiograma.
Aceasta testează sensibilitatea microorganismului la diferite antibiotice.
Simplificat, urocultura răspunde la întrebarea:
„Ce bacterie a fost identificată?”
iar antibiograma ajută la răspunsul:
„La ce antibiotice este sensibilă sau rezistentă această bacterie?”
Această informație poate ajuta medicul să aleagă un tratament mai bine orientat și să evite utilizarea inutilă a unor antibiotice la care microorganismul este rezistent.
Ce înseamnă „floră mixtă”?
Uneori rezultatul indică dezvoltarea mai multor tipuri de microorganisme sau o posibilă contaminare a probei.
Acest lucru nu înseamnă automat că există mai multe infecții simultan.
O posibilitate este ca proba să fi fost contaminată în timpul recoltării. În funcție de rezultat și de simptome, medicul poate recomanda repetarea uroculturii cu o recoltare atentă.
Poți avea simptome și urocultură negativă?
Da.
Usturimea, urinările frecvente sau disconfortul urinar nu sunt produse exclusiv de infecțiile bacteriene clasice. Există și alte cauze care pot produce simptome asemănătoare.
Dacă simptomele persistă în ciuda unei uroculturi negative, soluția nu este presupunerea automată că analiza este greșită, ci evaluarea medicală pentru identificarea cauzei reale.
De ce contează urocultura în infecțiile urinare recurente?
Un episod izolat și o problemă care revine de mai multe ori nu trebuie privite întotdeauna în același mod.
Atunci când infecțiile se repetă, urocultura poate arăta dacă este implicat același microorganism, dacă apar bacterii diferite și dacă există modificări ale sensibilității la antibiotice.
În locul tratamentelor repetate bazate numai pe presupuneri, putem obține o informație concretă despre microorganismul prezent.
Urocultura nu este doar o analiză care confirmă prezența unei bacterii. Este una dintre investigațiile care pot transforma un tratament presupus într-o decizie medicală bazată pe informații.
Despre autor
Echipa MEDICINAS reunește experiența în fitoterapie, produse naturale și documentare științifică, cu preocuparea constantă de a transforma informația complexă despre plante, ingrediente naturale și mecanisme biologice într-un conținut clar, riguros și util.
Timp de cinci ani, din echipa de cercetare MEDICINAS a făcut parte și Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, personalitate de referință a fitoterapiei românești și un nume fundamental pentru dezvoltarea fitoterapiei moderne în România. Moștenirea sa profesională rămâne parte din istoria și cultura MEDICINAS.
Prin această serie editorială ne propunem să oferim informații despre sănătate într-o formă accesibilă publicului larg, păstrând în același timp rigoarea surselor medicale și științifice.
Notă medicală
Acest articol are caracter educațional și informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic. Febra, frisoanele, durerea lombară, vărsăturile, sângele vizibil în urină, sarcina sau agravarea simptomelor necesită evaluare medicală.
Bibliografie și surse
European Association of Urology (EAU). EAU Guidelines on Urological Infections. European Association of Urology.
National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Urinary tract infection (lower): antimicrobial prescribing. NG109.
National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Urinary tract infection (recurrent): antimicrobial prescribing. NG112.
Public Health England. Diagnosis of urinary tract infections: quick reference tools for primary care.
European Confederation of Laboratory Medicine. Recomandări și principii privind diagnosticul microbiologic al infecțiilor tractului urinar.
Wilson ML, Gaido L. Laboratory diagnosis of urinary tract infections in adult patients. Clinical Infectious Diseases. 2004;38(8):1150–1158.
Articol citit de 10 persoane
Acest articol nu are comentarii!