Trigliceridele

Trigliceridele sunt un tip de grăsime prezentă în sânge, folosită de organism pentru stocarea și furnizarea energiei. Ele provin atât din alimentație, cât și din procesele metabolice ale ficatului. Atunci când consumăm mai multă energie decât utilizăm, o parte din surplus este transformată în trigliceride și depozitată în țesutul adipos.

Analiza trigliceridelor face parte din profilul lipidic, alături de colesterolul total, colesterolul LDL și colesterolul HDL. Valorile crescute pot indica tulburări metabolice și sunt asociate cu un risc cardiovascular mai mare. La concentrații foarte ridicate, trigliceridele pot crește și riscul de pancreatită acută, o inflamație potențial gravă a pancreasului.

De cele mai multe ori, trigliceridele crescute nu provoacă simptome, iar modificările sunt descoperite întâmplător, la analizele de rutină.

Ce sunt trigliceridele și ce rol au în organism?

Trigliceridele sunt molecule formate dintr-o componentă de glicerol și trei acizi grași. Ele reprezintă principala formă în care organismul depozitează grăsimile pentru a le utiliza ulterior ca sursă de energie.

După masă, grăsimile alimentare sunt absorbite la nivelul intestinului și transportate prin sânge în particule numite chilomicroni. Ficatul produce, la rândul său, trigliceride, pe care le transportă în special prin lipoproteinele VLDL.

Țesuturile pot utiliza acizii grași rezultați din descompunerea trigliceridelor, iar surplusul este depozitat în celulele adipoase.

Prin urmare, trigliceridele sunt necesare funcționării normale a organismului. Problemele apar atunci când concentrația lor în sânge rămâne prea mare sau când metabolismul lor este perturbat.

Care sunt valorile normale ale trigliceridelor?

Trigliceridele sunt măsurate de obicei în mg/dL sau mmol/L. Valorile de referință depind și de faptul că recoltarea a fost făcută pe nemâncate sau după masă.

Pentru probele recoltate pe nemâncate, interpretarea orientativă la adulți este următoarea:

La persoanele care nu au ținut post alimentar, valori de aproximativ 175 mg/dL sau mai mari pot necesita evaluare suplimentară, în funcție de context.

Trigliceridele de 500 mg/dL sau mai mult necesită evaluare medicală promptă, deoarece riscul de pancreatită devine o preocupare importantă, în special când valorile depășesc 1.000 mg/dL.

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu celelalte analize și cu istoricul medical.

Ce înseamnă trigliceridele crescute?

Creșterea trigliceridelor se numește hipertrigliceridemie. Aceasta poate apărea atunci când organismul produce prea multe trigliceride, când eliminarea lor din sânge este încetinită sau când cele două mecanisme se suprapun.

Valorile moderat crescute sunt frecvent întâlnite la persoanele cu rezistență la insulină, diabet zaharat de tip 2, exces ponderal sau sindrom metabolic.

În aceste situații, trigliceridele crescute pot reflecta și prezența unui număr mai mare de particule lipoproteice care contribuie la ateroscleroză.

Când concentrațiile sunt foarte mari, în sânge se pot acumula particule bogate în trigliceride. Această situație poate favoriza apariția pancreatitei acute, mai ales la valori extrem de ridicate.

De ce cresc trigliceridele?

Una dintre cauzele frecvente este consumul de energie peste necesarul organismului, în special în contextul unui aport mare de băuturi îndulcite, zaharuri și carbohidrați rafinați.

Consumul de alcool poate crește semnificativ trigliceridele la unele persoane, iar efectul poate fi deosebit de important când există deja o predispoziție metabolică.

Alte cauze posibile includ diabetul insuficient controlat, obezitatea abdominală, hipotiroidismul, boala cronică de rinichi și anumite afecțiuni hepatice.

Unele medicamente, inclusiv anumite corticosteroizi, estrogeni administrați oral, retinoizi și alte tratamente, pot influența nivelul trigliceridelor.

Există și forme genetice de hipertrigliceridemie. În cazurile severe, predispoziția genetică poate determina valori foarte mari încă de la vârste tinere.

Ce simptome apar când trigliceridele sunt crescute?

Hipertrigliceridemia ușoară sau moderată nu produce, de regulă, simptome specifice. Nu poate fi recunoscută sigur după oboseală, amețeli sau alte manifestări obișnuite.

La valori extrem de crescute pot apărea xantoame eruptive, mici leziuni gălbui la nivelul pielii, sau modificări particulare observate la examinarea fund

Articol citit de 7 persoane