Sinuzita sfenoidală este inflamația mucoasei unuia sau ambelor sinusuri sfenoidale, cavități aeriene situate profund în craniu, în interiorul osului sfenoid, în spatele cavității nazale. Reprezintă o formă anatomică de rinosinuzită, care poate apărea izolat sau împreună cu inflamația altor sinusuri paranazale.
Sinusurile sfenoidale au o importanță medicală particulară datorită apropierii de nervii optici, hipofiză, sinusurile cavernoase și vasele sanguine importante de la baza craniului. Complicațiile sunt rare, dar pot fi grave, motiv pentru care simptomele neobișnuite sau progresive necesită evaluare medicală.
Unde se află sinusurile sfenoidale?
Sinusurile sfenoidale sunt situate în corpul osului sfenoid, posterior față de cavitatea nazală și de celulele etmoidale.
Aceste cavități sunt separate, de regulă, printr-un sept osos și comunică cu cavitatea nazală prin orificii de drenaj situate în recesul sfenoetmoidal.
Dimensiunea și configurația sinusurilor sfenoidale diferă de la o persoană la alta.
În apropierea lor se găsesc structuri anatomice importante, inclusiv nervii optici, arterele carotide interne și regiunea hipofizară.
Inflamația mucoasei poate îngreuna drenajul secrețiilor și poate provoca dureri de cap sau alte manifestări, uneori fără simptome nazale evidente.
Cauzele sinuzitei sfenoidale
Sinuzita sfenoidală poate apărea în contextul infecțiilor respiratorii și al inflamației mucoasei nazosinusale.
Printre cauzele și factorii favorizanți se numără:
Infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare.
Infecțiile bacteriene, în anumite situații.
Inflamația nazală cronică.
Polipii nazali și obstrucția drenajului sinusal.
Particularitățile anatomice ale recesului sfenoetmoidal.
Infecțiile fungice sinusale, în anumite forme clinice.
Tulburările mecanismului mucociliar.
Afecțiunile care compromit apărarea imunologică.
Sinuzita sfenoidală izolată este relativ rară. Nu orice modificare observată la nivelul sinusului sfenoidal pe o investigație imagistică reprezintă o infecție care necesită antibiotice.
Simptomele sinuzitei sfenoidale
Manifestările pot fi mai puțin caracteristice decât în cazul inflamației sinusurilor maxilare sau frontale.
Simptomele posibile includ:
Cefalee profundă, uneori resimțită în creștetul capului, în regiunea occipitală sau în spatele ochilor.
Senzație de presiune intracraniană sau retroorbitară.
Congestie nazală, care poate lipsi în unele cazuri.
Secreții nazale sau scurgerea mucusului în spatele gâtului.
Diminuarea mirosului.
Oboseală și stare generală de disconfort.
Uneori, febră în episoadele infecțioase acute.
Durerea de cap nu este specifică sinuzitei sfenoidale. Migrena, cefaleea de tensiune și numeroase alte afecțiuni pot produce simptome asemănătoare.
O cefalee nouă, severă sau progresivă necesită evaluare medicală, mai ales dacă este însoțită de tulburări de vedere ori simptome neurologice.
Sinuzita sfenoidală acută și sinuzita sfenoidală cronică
Sinuzita sfenoidală acută se caracterizează prin apariția relativ rapidă a inflamației, uneori în contextul unei infecții respiratorii.
Sinuzita sfenoidală cronică poate fi asociată cu inflamație persistentă, tulburări de drenaj sau alte afecțiuni locale. Diagnosticul de rinosinuzită cronică presupune, în general, simptome caracteristice timp de cel puțin 12 săptămâni și dovezi obiective ale inflamației.
În formele izolate, manifestările pot fi atipice, iar durata simptomelor trebuie interpretată împreună cu examenul ORL și investigațiile relevante.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul începe cu analiza simptomelor și examinarea clinică.
Medicul ORL poate efectua endoscopie nazală pentru evaluarea recesului sfenoetmoidal, a secrețiilor și a eventualelor obstacole de drenaj.
În sinuzita sfenoidală izolată, tomografia computerizată poate avea un rol important în confirmarea afectării sinusului și în evaluarea anatomiei locale.
Imagistica nu este necesară de rutină în rinosinuzita acută obișnuită, necomplicată. Totuși, atunci când există suspiciunea unei afecțiuni sfenoidale izolate sau a unor complicații, medicul poate recomanda investigații specifice.
Rezonanța magnetică poate fi indicată dacă există suspiciunea extinderii inflamației către structurile orbitare, nervoase sau intracraniene.
Tratamentul sinuzitei sfenoidale
Tratamentul depinde de cauza probabilă, severitatea manifestărilor și rezultatele evaluării medicale.
În formele necomplicate, medicul poate recomanda:
Irigații nazale cu soluții saline.
Analgezice pentru ameliorarea durerii.
Corticosteroizi intranazali în situațiile indicate.
Controlul inflamației nazale și al eventualelor alergii.
Antibiotice atunci când există indicație clinică pentru o infecție bacteriană.
Pentru irigațiile nazale se utilizează apă sterilă, distilată sau fiartă și răcită corespunzător.
Sinuzita sfenoidală izolată, în special când este asociată cu cefalee importantă, necesită evaluare ORL pentru stabilirea conduitei adecvate.
În cazurile persistente, cu obstrucție de drenaj sau cu anumite leziuni fungice, poate fi necesară intervenția chirurgicală endoscopică.
Complicațiile neurologice, orbitare sau intracraniene necesită tratament medical urgent, uneori în spital.
Plante medicinale utilizate tradițional
Fitoterapia poate avea un rol complementar în ameliorarea unor simptome respiratorii asociate răcelii. Dovezile privind eficacitatea preparatelor vegetale în sinuzita sfenoidală sunt însă limitate.
Cimbrul (Thymus vulgaris) conține compuși aromatici, inclusiv timol și carvacrol. Preparatele din cimbru sunt utilizate tradițional în tusea productivă asociată răcelii.
Ciuboțica-cucului (Primula veris și Primula elatior) conține saponine și este utilizată tradițional pentru facilitarea expectorației în tusea asociată răcelii.
Florile de soc (Sambucus nigra) sunt utilizate tradițional pentru ameliorarea simptomelor incipiente ale răcelii.
Eucaliptul (Eucalyptus globulus) conține compuși aromatici, inclusiv 1,8-cineol. Anumite preparate au utilizări tradiționale în simptome respiratorii, dar uleiul esențial concentrat necesită respectarea contraindicațiilor și a recomandărilor de utilizare.
Aceste plante nu au demonstrat că pot trata o infecție sfenoidală profundă, că pot restabili drenajul sinusului sau că pot preveni complicațiile neurologice și intracraniene.
Fitoterapia nu trebuie să întârzie evaluarea medicală în prezența unei cefalee severe, a tulburărilor de vedere sau a altor semne de alarmă.
Remedii tradiționale și îngrijire la domiciliu
În formele necomplicate, odihna, hidratarea și igiena nazală cu soluții saline pot contribui la confortul pacientului.
Ceaiurile călduțe pot fi utilizate pentru hidratare, fără a reprezenta un tratament specific al inflamației sinusului sfenoidal.
Evitarea fumului de țigară și a iritanților respiratori poate fi utilă persoanelor cu simptome persistente.
Inhalarea aburilor fierbinți nu are beneficii suficient demonstrate și poate provoca arsuri. Uleiurile esențiale concentrate nu trebuie introduse direct în nas sau în soluțiile pentru irigații.
În cazul unei dureri de cap persistente sau neobișnuite, automedicația prelungită nu este recomandată.
Ce spun cercetările științifice?
Ghidurile EPOS 2020 și consensul internațional ICAR-RS 2021 evidențiază importanța diferențierii dintre rinosinuzita acută și cea cronică.
Majoritatea episoadelor acute obișnuite de rinosinuzită sunt asociate infecțiilor virale, iar antibioticele nu sunt necesare automat.
Sinuzita sfenoidală izolată reprezintă însă o situație clinică particulară. Literatura de specialitate descrie prezentări atipice, în care cefaleea poate fi simptomul predominant, iar manifestările nazale pot fi reduse.
În aceste situații, evaluarea ORL și imagistica selectivă pot fi importante pentru identificarea cauzei și excluderea complicațiilor.
Anumite combinații standardizate de extracte vegetale au fost studiate în rinosinuzita acută, dar rezultatele nu demonstrează eficacitatea lor specifică în sinuzita sfenoidală izolată.
Complicațiile sinuzitei sfenoidale
Complicațiile sunt rare, dar pot fi grave din cauza apropierii sinusurilor sfenoidale de structuri nervoase și vasculare importante.
Printre complicațiile posibile se numără:
Afectarea nervului optic și tulburările de vedere.
Inflamația sau infecția structurilor din vecinătatea sinusului cavernos.
Extinderea infecției către meningele cerebral.
Abcesele intracraniene.
Alte complicații neurologice sau vasculare.
Prezența unei complicații nu poate fi stabilită exclusiv pe baza simptomelor și necesită evaluare medicală urgentă.
Când trebuie consultat medicul?
Consultul ORL este recomandat în cazul unei cefalee persistente sau recurente asociate cu suspiciunea unei afecțiuni sinusale, mai ales atunci când simptomele nu răspund la măsurile obișnuite.
Scăderea vederii, vederea dublă, durerea oculară severă, cefaleea bruscă sau intensă, confuzia, rigiditatea cefei, febra însoțită de alterarea importantă a stării generale ori apariția unor semne neurologice necesită evaluare medicală de urgență.
Produse MEDICINAS
Pentru informații despre toate formele anatomice ale bolii, consultă articolul MEDICINAS: Sinuzita: cauze, simptome, tipuri, tratament și plante medicinale.
Notă medicală
Acest articol are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un specialist.
Suplimentele alimentare și preparatele fitoterapeutice pot avea contraindicații, pot provoca reacții alergice și pot interacționa cu medicamentele. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical indicat și nu trebuie utilizate pentru a întârzia evaluarea unor posibile complicații.
Despre autor
Articolul este redactat de Echipa editorială MEDICINAS, pe baza ghidurilor medicale, literaturii științifice și surselor de fitoterapie.
Timp de peste cinci ani, activitatea de cercetare și dezvoltare MEDICINAS s-a desfășurat în colaborare cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, personalitate de referință a fitoterapiei românești.
Contribuția sa la cunoașterea și valorificarea plantelor medicinale rămâne parte a patrimoniului științific și editorial MEDICINAS.
Articolele publicate în prezent sunt realizate de echipa editorială MEDICINAS, cu obiectivul de a oferi informații medicale accesibile, documentate și responsabile.
Bibliografie științifică selectivă
Fokkens WJ, Lund VJ, Hopkins C, et al. European Position Paper on Rhinosinusitis and Nasal Polyps 2020. Rhinology Supplement. 2020;29:1–464. https://doi.org/10.4193/Rhin20.600
Orlandi RR, Kingdom TT, Smith TL, et al. International Consensus Statement on Allergy and Rhinology: Rhinosinusitis 2021. International Forum of Allergy & Rhinology. 2021;11(3):213–739. https://doi.org/10.1002/alr.22741
American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery. Clinical Practice Guideline: Adult Sinusitis (Update), 2025. https://www.entnet.org/quality-practice/quality-products/clinical-practice-guidelines/cpg-adult-sinusitis/
National Institute for Health and Care Excellence. Sinusitis (acute): antimicrobial prescribing. NG79. https://www.nice.org.uk/guidance/ng79
European Medicines Agency. European Union herbal monographs and assessment reports. https://www.ema.europa.eu/en/human-regulatory-overview/herbal-medicinal-products
National Center for Complementary and Integrative Health. Herbs at a Glance. https://www.nccih.nih.gov/health/herbsataglance
Articol citit de 10 persoane
Acest articol nu are comentarii!