Sinuzita este inflamația mucoasei sinusurilor paranazale, cavități pline cu aer situate în oasele feței și craniului, în jurul nasului. Afecțiunea poate apărea în urma unei infecții respiratorii, poate fi favorizată de alergii sau de anumite modificări anatomice și poate evolua acut sau cronic.

Termenul medical rinosinuzită este adesea mai precis, deoarece inflamația sinusurilor este însoțită, de regulă, de inflamația mucoasei nazale.

Înțelegerea anatomiei sinusurilor explică de ce simptomele diferă de la o persoană la alta și de ce unele forme necesită investigații suplimentare.

Ce sunt sinusurile paranazale?

Sinusurile paranazale sunt cavități aeriene conectate cu interiorul nasului prin mici orificii. Pereții lor sunt căptușiți cu o mucoasă care produce mucus, iar cilii microscopici transportă secrețiile către cavitatea nazală.

Există patru grupe anatomice principale:

  • Sinusurile maxilare, situate în regiunea obrajilor, sub ochi și deasupra dinților superiori.

  • Sinusurile frontale, aflate în osul frontal, deasupra sprâncenelor.

  • Sinusurile etmoidale, alcătuite din numeroase celule aeriene situate între nas și orbite.

  • Sinusurile sfenoidale, localizate profund, în spatele cavității nazale.

Figura 1. Anatomia sinusurilor paranazale — vedere frontală și localizarea principalelor grupe de sinusuri.

Sinusurile participă la funcționarea sistemului mucociliar al căilor respiratorii superioare. De asemenea, influențează rezonanța vocii și structura osoasă a craniului.

Figura 2. Sinusurile paranazale în secțiune anatomică — poziția sinusurilor în raport cu cavitatea nazală și structurile craniului.

Cum apare sinuzita?

În mod normal, mucusul produs de mucoasa sinusală este eliminat continuu. Când apare inflamația, mucoasa se umflă, iar orificiile de drenaj se pot îngusta.

Secrețiile sunt evacuate mai greu, ventilația sinusurilor se modifică și pot apărea congestia nazală, presiunea facială și diminuarea mirosului.

Principalele cauze și condiții favorizante sunt:

  • Infecțiile respiratorii virale, responsabile de majoritatea episoadelor acute.

  • Infecțiile bacteriene secundare.

  • Rinita alergică și inflamația persistentă a mucoasei nazale.

  • Polipii nazali și anumite particularități anatomice.

  • Infecțiile dentare, mai ales în cazul sinusurilor maxilare.

  • Mai rar, infecțiile fungice și tulburările mecanismului mucociliar.

Mucusul galben sau verde nu indică automat o infecție bacteriană și nu justifică singur administrarea antibioticelor.

Simptomele sinuzitei

Manifestările pot varia în funcție de localizarea și durata inflamației.

Cele mai frecvente simptome sunt:

  • Nas înfundat și dificultăți de respirație nazală.

  • Secreții nazale sau mucus care se scurge în spatele gâtului.

  • Presiune sau durere facială.

  • Diminuarea sau pierderea temporară a mirosului.

  • Cefalee, disconfort dentar, tuse sau oboseală.

Unele episoade acute pot fi însoțite de febră.

Durerea de cap izolată nu confirmă sinuzita. Migrena și alte forme de cefalee pot produce simptome asemănătoare.

Tipurile de sinuzită după localizare

Denumirea medicală a sinuzitei depinde de sinusurile afectate. În funcție de localizarea inflamației, medicii disting sinuzita maxilară, sinuzita frontală, sinuzita etmoidală și sinuzita sfenoidală. Atunci când sunt implicate mai multe grupe de sinusuri, pot fi utilizați termenii polisinuzită și pansinuzită.

Sinuzita maxilară

Sinuzita maxilară reprezintă inflamația sinusurilor maxilare, situate în regiunea obrajilor, sub ochi și deasupra dinților superiori. Poate determina presiune facială, durere în zona maxilarului superior și congestie nazală. Uneori, sinuzita maxilară are origine dentară, fiind asociată cu infecții ale dinților superiori.

Sinuzita frontală

Sinuzita frontală afectează sinusurile frontale, localizate deasupra sprâncenelor. Poate produce presiune și disconfort în regiunea frunții, însoțite de simptome nazale. Sinuzita frontală nu poate fi diagnosticată doar pe baza localizării durerii, deoarece alte afecțiuni pot provoca manifestări asemănătoare.

Sinuzita etmoidală

Sinuzita etmoidală reprezintă inflamația celulelor etmoidale, situate între cavitatea nazală și orbite. Poate fi asociată cu disconfort între ochi și congestie nazală. În sinuzita etmoidală, apropierea anatomică de orbite este importantă pentru evaluarea eventualelor complicații.

Sinuzita sfenoidală

Sinuzita sfenoidală afectează sinusurile sfenoidale, situate profund în craniu, în spatele cavității nazale. Poate determina cefalee cu localizare variabilă și simptome nespecifice. Sinuzita sfenoidală izolată este relativ neobișnuită și necesită evaluare ORL atentă.

Polisinuzita

Polisinuzita descrie inflamația mai multor grupe de sinusuri paranazale, fără afectarea obligatorie a tuturor acestora. Polisinuzita indică extinderea anatomică a inflamației, nu o cauză distinctă și nici, în mod automat, o infecție bacteriană.

Pansinuzita

Pansinuzita reprezintă afectarea tuturor grupelor de sinusuri paranazale. Această distribuție extinsă a inflamației poate fi identificată prin investigații imagistice efectuate atunci când există indicație medicală.

Prezența pansinuzitei nu înseamnă automat o infecție bacteriană gravă. Severitatea este apreciată în funcție de simptome, examenul clinic și eventualele complicații.

Sinuzita acută și sinuzita cronică

Sinuzita poate fi clasificată și în funcție de durata manifestărilor.

Sinuzita acută durează până la patru săptămâni, conform clasificării americane, și apare frecvent după o infecție virală respiratorie. Majoritatea episoadelor se ameliorează fără antibiotice.

Sinuzita cronică presupune simptome persistente cel puțin 12 săptămâni și dovezi obiective ale inflamației sinusonazale, identificate prin examinare endoscopică sau imagistică.

Există și rinosinuzită acută recurentă, caracterizată prin episoade repetate, separate de perioade fără simptome.

Diagnosticul sinuzitei

Diagnosticul se bazează pe simptome, durata acestora și examenul medical.

Medicul ORL poate efectua endoscopie nazală pentru examinarea mucoasei și a zonelor de drenaj. Tomografia computerizată este recomandată selectiv, în special în formele cronice, recurente, complicate sau înaintea unor intervenții chirurgicale.

Radiografiile și tomografia nu sunt necesare de rutină în sinuzita acută necomplicată.

Tratamentul sinuzitei

Tratamentul urmărește reducerea inflamației, ameliorarea simptomelor și tratarea cauzei atunci când aceasta poate fi identificată.

Pot fi recomandate:

  • Irigații nazale cu soluții saline.

  • Analgezice pentru durere și disconfort.

  • Corticosteroizi intranazali în situațiile indicate medical.

  • Controlul alergiilor și al altor afecțiuni asociate.

  • Antibiotice numai în cazurile în care sunt justificate clinic.

Pentru irigațiile nazale se utilizează apă sterilă, distilată sau fiartă și răcită.

Infecția bacteriană este suspectată mai ales când simptomele persistă cel puțin zece zile fără ameliorare sau se agravează după o îmbunătățire inițială.

În sinuzita cronică, tratamentul poate necesita monitorizare ORL și, în cazuri selectate, chirurgie endoscopică.

Fitoterapia și plantele medicinale în sinuzită

Fitoterapia are o tradiție îndelungată în îngrijirea afecțiunilor respiratorii. Unele preparate vegetale sunt utilizate pentru ameliorarea simptomelor asociate răcelii, congestiei și iritației mucoaselor.

Printre plantele întâlnite în literatura fitoterapeutică se numără:

  • Cimbrul (Thymus vulgaris) — utilizat tradițional în tusea productivă asociată răcelii.

  • Ciuboțica-cucului (Primula veris, Primula elatior) — rădăcina este utilizată tradițional ca expectorant în tusea asociată răcelii.

  • Socul (Sambucus nigra) — florile sunt utilizate tradițional pentru ameliorarea simptomelor incipiente ale răcelii.

  • Eucaliptul (Eucalyptus globulus) — anumite preparate sunt utilizate tradițional în simptomele respiratorii, cu precauții specifice.

Există și cercetări clinice privind anumite combinații standardizate de extracte vegetale în rinosinuzita acută. Rezultatele nu pot fi extrapolate automat la ceaiuri, tincturi sau alte produse cu compoziție diferită.

Plantele medicinale nu înlocuiesc tratamentul unei infecții bacteriene care necesită antibiotice și nu tratează complicațiile sinuzitei.

Remedii tradiționale și precauții

Hidratarea adecvată, odihna și irigațiile nazale saline pot contribui la confortul respirator.

Inhalarea aburilor fierbinți nu are beneficii clinice suficient demonstrate pentru sinuzită și poate produce arsuri. Uleiurile esențiale concentrate nu trebuie introduse direct în nas sau în soluțiile pentru irigații.

Preparatele vegetale pot avea contraindicații, pot provoca reacții alergice și pot interacționa cu medicamentele. Alegerea lor trebuie adaptată vârstei și stării de sănătate.

Complicații și prevenție

Complicațiile sinuzitei sunt rare, dar pot afecta structurile orbitare sau intracraniene.

Umflarea importantă în jurul ochilor, tulburările de vedere, vederea dublă, cefaleea severă, confuzia sau rigiditatea cefei necesită evaluare medicală de urgență.

Prevenția include igiena mâinilor, evitarea fumului de țigară, controlul alergiilor și tratarea problemelor dentare.

Produse MEDICINAS

Lectură recomandată

Pentru aprofundarea cunoștințelor despre afecțiunile respiratorii și utilizarea tradițională a plantelor medicinale, poate fi consultat volumul „Afecțiunile aparatului respirator”, coordonat de Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, publicat de Editura Medicinas.

Lucrarea oferă o perspectivă fitoterapeutică asupra sănătății aparatului respirator și completează informațiile medicale prezentate în articol.

Notă medicală

Acest articol are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un specialist. Utilizarea plantelor medicinale și a suplimentelor trebuie evaluată în funcție de contraindicații, interacțiuni și particularitățile individuale.

Despre autor

Articolul este redactat de Echipa editorială MEDICINAS, pe baza ghidurilor medicale, literaturii științifice și surselor de fitoterapie.

Timp de peste cinci ani, activitatea de cercetare și dezvoltare MEDICINAS s-a desfășurat în colaborare cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, personalitate de referință a fitoterapiei românești. Contribuția sa la cunoașterea și valorificarea plantelor medicinale rămâne parte a patrimoniului științific și editorial MEDICINAS.

Articolele publicate în prezent sunt realizate de echipa editorială MEDICINAS, cu obiectivul de a oferi informații medicale accesibile, documentate și responsabile.

Bibliografie selectivă — surse medicale, fitoterapeutice și științifice

  1. Fokkens WJ, Lund VJ, Hopkins C, et al. European Position Paper on Rhinosinusitis and Nasal Polyps 2020. Rhinology Supplement. 2020;29:1–464. https://doi.org/10.4193/Rhin20.600

  2. American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery. Clinical Practice Guideline: Adult Sinusitis (Update), 2025. https://www.entnet.org/quality-practice/quality-products/clinical-practice-guidelines/cpg-adult-sinusitis/

  3. National Institute for Health and Care Excellence. Sinusitis (acute): antimicrobial prescribing. NG79. https://www.nice.org.uk/guidance/ng79

  4. European Medicines Agency. European Union herbal monographs and assessment reports. https://www.ema.europa.eu/en/human-regulatory-overview/herbal-medicinal-products

  5. National Center for Complementary and Integrative Health. Herbs at a Glance. https://www.nccih.nih.gov/health/herbsataglance

  6. Cochrane Library. Systematic reviews of interventions for respiratory infections and rhinosinusitis. https://www.cochranelibrary.com/

  7. Bojor Ovidiu (coord.). Afecțiunile aparatului respirator. Editura Medicinas.

  8. Orlandi RR, Kingdom TT, Smith TL, et al. International Consensus Statement on Allergy and Rhinology: Rhinosinusitis 2021. International Forum of Allergy & Rhinology. 2021;11(3):213–739. https://doi.org/10.1002/alr.22741

Articol citit de 11 persoane