Pansinuzita este inflamația mucoasei tuturor grupelor de sinusuri paranazale: maxilare, frontale, etmoidale și sfenoidale. Reprezintă o formă de rinosinuzită cu afectare anatomică extinsă, care poate avea evoluție acută sau cronică.

Sinusurile paranazale sunt cavități aeriene situate în oasele feței și craniului, conectate cu interiorul nasului. Mucoasa care le căptușește produce mucus și participă la apărarea locală a căilor respiratorii.

Atunci când inflamația afectează toate grupele sinusale, drenajul secrețiilor poate fi îngreunat în mai multe regiuni, provocând congestie nazală, presiune facială, secreții și diminuarea mirosului.

Pansinuzita descrie extinderea anatomică a inflamației, dar nu indică automat o infecție bacteriană sau o complicație.

Ce sinusuri sunt afectate în pansinuzită?

Există patru grupe principale de sinusuri paranazale, dispuse de o parte și de alta a cavității nazale.

Sinusurile maxilare sunt situate în oasele maxilare, în regiunea obrajilor, sub orbite. Inflamația acestora poate fi asociată cu presiune în obraji și disconfort în regiunea dinților superiori.

Sinusurile frontale se află în osul frontal, deasupra sprâncenelor. Inflamația poate fi asociată cu senzație de presiune sau durere frontală.

Sinusurile etmoidale sunt formate din numeroase celule aeriene mici, situate între cavitatea nazală și orbite. Inflamația poate provoca disconfort între ochi și în regiunea rădăcinii nasului.

Sinusurile sfenoidale sunt situate profund, în spatele cavității nazale, în interiorul osului sfenoid. Inflamația acestora poate fi asociată cu cefalee profundă, uneori fără manifestări nazale evidente.

În pansinuzită, toate aceste grupe sunt implicate în procesul inflamator.

Spre deosebire de pansinuzită, polisinuzita desemnează afectarea simultană a mai multor grupe sinusale, fără ca toate să fie obligatoriu implicate.

Cauzele pansinuzitei

Pansinuzita apare atunci când inflamația mucoasei nazosinusale se extinde la toate grupele sinusurilor paranazale.

Printre cauzele și factorii favorizanți se numără:

  • Infecțiile respiratorii virale.

  • Infecțiile bacteriene secundare, în anumite situații.

  • Rinita alergică și inflamația nazală persistentă.

  • Polipii nazali și obstrucția căilor de drenaj.

  • Modificările anatomice care afectează ventilația sinusurilor.

  • Tulburările mecanismului mucociliar.

  • Anumite afecțiuni inflamatorii sau imunologice.

  • Unele boli care favorizează infecțiile respiratorii recurente.

În formele cronice, inflamația poate persista chiar și în absența unei infecții bacteriene active.

Afectarea tuturor sinusurilor nu justifică, prin ea însăși, administrarea antibioticelor.

Simptomele pansinuzitei

Manifestările sunt asemănătoare celor întâlnite în alte forme de rinosinuzită, dar pot fi resimțite în mai multe regiuni ale feței.

Simptomele posibile includ:

  • Congestie nazală persistentă sau accentuată.

  • Secreții nazale anterioare ori posterioare.

  • Presiune sau disconfort în regiunea obrajilor, frunții și între ochi.

  • Diminuarea sau pierderea mirosului.

  • Cefalee.

  • Senzație de oboseală și stare generală de disconfort.

  • Tuse asociată secrețiilor nazale posterioare.

  • Uneori, febră în episoadele acute.

Intensitatea durerii nu reflectă întotdeauna extinderea inflamației. Unele persoane cu modificări inflamatorii extinse pot prezenta simptome moderate.

Diagnosticul nu poate fi stabilit exclusiv pe baza localizării durerii.

Pansinuzita acută și pansinuzita cronică

Pansinuzita acută se manifestă printr-un episod inflamator cu debut relativ rapid, frecvent în contextul unei infecții respiratorii.

Majoritatea episoadelor acute de rinosinuzită sunt asociate infecțiilor virale și se ameliorează fără tratament antibiotic.

Pansinuzita cronică presupune afectarea extinsă a sinusurilor în contextul unei rinosinuzite cronice. Diagnosticul acesteia necesită simptome caracteristice persistente timp de cel puțin 12 săptămâni, împreună cu dovezi obiective ale inflamației.

Formele cronice pot fi asociate cu polipi nazali, inflamație persistentă a mucoasei sau tulburări ale drenajului sinusal.

Termenul „pansinuzită” descrie distribuția anatomică a bolii, nu stabilește singur cauza sau gravitatea acesteia.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul începe cu evaluarea simptomelor, a duratei acestora și a istoricului medical.

Medicul ORL poate efectua endoscopie nazală pentru examinarea mucoasei, secrețiilor, polipilor și eventualelor obstacole de drenaj.

Tomografia computerizată poate evidenția modificările inflamatorii la nivelul tuturor grupelor sinusale și poate contribui la stabilirea extinderii anatomice.

Investigațiile imagistice nu sunt recomandate de rutină în rinosinuzita acută necomplicată. Ele sunt utilizate selectiv, în special în formele cronice, recurente, cu suspiciune de complicații sau înaintea unei intervenții chirurgicale.

Interpretarea imaginilor trebuie corelată cu manifestările clinice, deoarece unele modificări ale mucoasei sinusale pot apărea și în absența unei boli simptomatice importante.

Tratamentul pansinuzitei

Tratamentul depinde de cauza probabilă, durata simptomelor, severitatea manifestărilor și prezența unor afecțiuni asociate.

În formele necomplicate, medicul poate recomanda:

  • Irigații nazale cu soluții saline.

  • Analgezice pentru ameliorarea durerii.

  • Corticosteroizi intranazali, în situațiile indicate medical.

  • Controlul alergiilor și al inflamației nazale persistente.

  • Antibiotice numai atunci când există indicație clinică pentru o infecție bacteriană.

  • Evaluare ORL specializată în formele cronice sau recurente.

Pentru irigațiile nazale trebuie utilizată apă sterilă, distilată sau fiartă și răcită corespunzător.

În formele cronice asociate cu polipi nazali sau inflamație persistentă, tratamentul poate necesita o abordare individualizată.

În cazurile care nu răspund la tratamentul medical adecvat, medicul ORL poate lua în considerare intervenția chirurgicală endoscopică.

Prezența pansinuzitei nu reprezintă, prin ea însăși, o indicație obligatorie pentru intervenție chirurgicală.

Plante medicinale utilizate tradițional

Fitoterapia poate avea un rol complementar în ameliorarea unor simptome respiratorii asociate răcelii. Dovezile privind eficacitatea preparatelor vegetale în pansinuzită sunt însă limitate.

Cimbrul (Thymus vulgaris) conține compuși aromatici, inclusiv timol și carvacrol. Preparatele din cimbru sunt utilizate tradițional în tusea productivă asociată răcelii.

Ciuboțica-cucului (Primula veris și Primula elatior) conține saponine și este utilizată tradițional pentru facilitarea expectorației în tusea asociată răcelii.

Florile de soc (Sambucus nigra) sunt utilizate tradițional pentru ameliorarea simptomelor incipiente ale răcelii.

Eucaliptul (Eucalyptus globulus) conține compuși aromatici, inclusiv 1,8-cineol. Anumite preparate au utilizări tradiționale în simptome respiratorii, dar uleiul esențial concentrat necesită respectarea contraindicațiilor și a recomandărilor de utilizare.

Aceste plante nu au demonstrat că pot elimina inflamația din toate sinusurile afectate sau că pot preveni complicațiile pansinuzitei.

Fitoterapia nu trebuie să înlocuiască tratamentul medical indicat și nici să întârzie evaluarea unei afecțiuni persistente sau complicate.

Remedii tradiționale și îngrijire la domiciliu

În formele necomplicate, odihna, hidratarea și igiena nazală cu soluții saline pot contribui la ameliorarea simptomelor.

Ceaiurile călduțe pot fi utilizate pentru hidratare și confort, fără a reprezenta un tratament specific al inflamației sinusale.

Evitarea fumului de țigară și reducerea expunerii la iritanți respiratori pot fi utile, în special la persoanele cu simptome persistente.

Inhalarea aburilor fierbinți nu are beneficii suficient demonstrate și poate provoca arsuri.

Uleiurile esențiale concentrate nu trebuie introduse direct în nas sau adăugate în soluțiile pentru irigații.

În cazul simptomelor persistente, automedicația prelungită nu este recomandată.

Ce spun cercetările științifice?

Ghidurile EPOS 2020 și consensul internațional ICAR-RS 2021 subliniază importanța diferențierii dintre rinosinuzita acută și cea cronică.

În formele acute, majoritatea episoadelor sunt asociate infecțiilor virale, iar antibioticele nu sunt necesare automat.

În rinosinuzita cronică, irigațiile nazale saline și corticosteroizii intranazali reprezintă componente importante ale tratamentului, în funcție de evaluarea medicală.

Prezența modificărilor inflamatorii în toate sinusurile la tomografia computerizată nu indică obligatoriu o infecție bacteriană activă și nu determină singură alegerea tratamentului.

Anumite combinații standardizate de extracte vegetale au fost studiate în rinosinuzita acută, dar rezultatele nu pot fi generalizate la toate preparatele fitoterapeutice și nu demonstrează eficacitatea lor specifică în pansinuzită.

Complicațiile pansinuzitei

Complicațiile sunt rare, dar pot fi grave, mai ales atunci când o infecție se extinde către structurile din vecinătatea sinusurilor.

Printre complicațiile posibile se numără:

  • Infecțiile țesuturilor din jurul ochilor.

  • Abcesele orbitare.

  • Infecțiile osoase în anumite regiuni.

  • Meningita.

  • Abcesele intracraniene.

  • Alte complicații neurologice sau vasculare.

Afectarea tuturor grupelor sinusale nu înseamnă că aceste complicații vor apărea, însă manifestările sugestive trebuie recunoscute rapid.

Când trebuie consultat medicul?

Consultul medical este recomandat atunci când simptomele persistă, se agravează după o ameliorare inițială sau reapar frecvent.

Umflarea importantă în jurul ochilor, tulburările de vedere, cefaleea severă sau progresivă, confuzia, rigiditatea cefei, umflarea dureroasă a frunții și alterarea importantă a stării generale necesită evaluare medicală de urgență.

Produse MEDICINAS

Pentru informații despre toate formele anatomice ale bolii, consultă articolul MEDICINAS: Sinuzita: cauze, simptome, tipuri, tratament și plante medicinale.

Notă medicală

Acest articol are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un specialist.

Suplimentele alimentare și preparatele fitoterapeutice pot avea contraindicații, pot provoca reacții alergice și pot interacționa cu medicamentele. Acestea nu înlocuiesc tratamentul medical indicat și nu trebuie utilizate pentru a întârzia evaluarea unor posibile complicații.

Despre autor

Articolul este redactat de Echipa editorială MEDICINAS, pe baza ghidurilor medicale, literaturii științifice și surselor de fitoterapie.

Timp de peste cinci ani, activitatea de cercetare și dezvoltare MEDICINAS s-a desfășurat în colaborare cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, personalitate de referință a fitoterapiei românești.

Contribuția sa la cunoașterea și valorificarea plantelor medicinale rămâne parte a patrimoniului științific și editorial MEDICINAS.

Articolele publicate în prezent sunt realizate de echipa editorială MEDICINAS, cu obiectivul de a oferi informații medicale accesibile, documentate și responsabile.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Fokkens WJ, Lund VJ, Hopkins C, et al. European Position Paper on Rhinosinusitis and Nasal Polyps 2020. Rhinology Supplement. 2020;29:1–464. https://doi.org/10.4193/Rhin20.600

  2. Orlandi RR, Kingdom TT, Smith TL, et al. International Consensus Statement on Allergy and Rhinology: Rhinosinusitis 2021. International Forum of Allergy & Rhinology. 2021;11(3):213–739. https://doi.org/10.1002/alr.22741

  3. American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery. Clinical Practice Guideline: Adult Sinusitis (Update), 2025. https://www.entnet.org/quality-practice/quality-products/clinical-practice-guidelines/cpg-adult-sinusitis/

  4. National Institute for Health and Care Excellence. Sinusitis (acute): antimicrobial prescribing. NG79. https://www.nice.org.uk/guidance/ng79

  5. European Medicines Agency. European Union herbal monographs and assessment reports. https://www.ema.europa.eu/en/human-regulatory-overview/herbal-medicinal-products

  6. National Center for Complementary and Integrative Health. Herbs at a Glance. https://www.nccih.nih.gov/health/herbsataglance

Articol citit de 11 persoane