Lobul occipital este regiunea creierului specializată în procesarea informațiilor vizuale. Situat în partea posterioară a fiecărei emisfere cerebrale, acesta contribuie la interpretarea imaginilor, culorilor, formelor și mișcării.

Datorită activității sale, putem transforma semnalele primite de la ochi în informații vizuale pe care creierul le poate interpreta.

Unde se află lobul occipital?

Lobul occipital se află în partea din spate a creierului, posterior față de lobii parietal și temporal și deasupra cerebelului.

Fiecare emisferă cerebrală conține câte un lob occipital.

În această regiune se află cortexul vizual primar, cunoscut și sub denumirea de aria V1, care primește informații transmise prin căile vizuale.

Lobul occipital comunică permanent cu alte regiuni cerebrale, în special cu lobii temporal și parietal.

Ce funcții îndeplinește lobul occipital?

Procesarea informațiilor vizuale

Ochii captează lumina și o transformă în semnale nervoase, care ajung la creier prin căile vizuale.

Cortexul vizual primar participă la analiza caracteristicilor elementare ale imaginilor, precum orientarea liniilor și poziția stimulilor în câmpul vizual.

Perceperea culorilor și formelor

Regiunile vizuale contribuie la analiza culorilor, contururilor și formelor obiectelor.

Recunoașterea completă a unui obiect implică însă și alte zone cerebrale, inclusiv regiuni ale lobului temporal.

Perceperea mișcării

Procesarea mișcării implică o rețea vizuală extinsă, care include regiuni occipitale și temporale.

Această funcție ne ajută să urmărim obiectele aflate în mișcare și să interpretăm schimbările din mediul înconjurător.

Orientarea în spațiu

Informațiile vizuale sunt transmise și către regiuni parietale, implicate în localizarea obiectelor și coordonarea mișcărilor.

De exemplu, atunci când întindem mâna pentru a prinde un obiect, creierul combină informațiile vizuale cu cele despre poziția corpului.

Ce se întâmplă când lobul occipital este afectat?

Leziunile lobului occipital pot apărea în urma accidentelor vasculare cerebrale, traumatismelor, tumorilor sau altor afecțiuni neurologice.

În funcție de regiunea afectată, pot apărea:

  • Pierderea unei părți a câmpului vizual.

  • Dificultăți de interpretare a informațiilor vizuale.

  • Tulburări ale percepției culorilor sau formelor.

  • Dificultăți de recunoaștere vizuală, în anumite leziuni ale rețelelor occipitotemporale.

  • Percepții vizuale neobișnuite, uneori asociate crizelor epileptice.

Unele leziuni bilaterale severe pot determina cecitate corticală, situație în care persoana nu poate percepe conștient imaginile, deși ochii pot fi structural funcționali.

Pierderea bruscă a vederii sau apariția unor tulburări vizuale acute poate indica un accident vascular cerebral și necesită evaluare medicală de urgență. Apelați 112.

Cum putem susține sănătatea creierului?

Sănătatea lobului occipital depinde de funcționarea normală a sistemului nervos și a circulației cerebrale.

Activitatea fizică, controlul tensiunii arteriale, alimentația echilibrată și evitarea fumatului contribuie la reducerea unor factori de risc vascular.

Controalele oftalmologice sunt importante pentru sănătatea ochilor, dar nu înlocuiesc evaluarea neurologică atunci când apar simptome vizuale de origine cerebrală.

Pentru explicații despre organizarea și funcționarea creierului, consultați articolul pilon MEDICINAS Creierul uman: anatomie, funcții, memorie și sănătate cerebrală.

Despre autor

Articol realizat de Echipa editorială MEDICINAS, în cadrul activității de educație medicală și documentare științifică. Experiența echipei include peste cinci ani de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.

Notă medicală

Acest articol are scop educațional și nu înlocuiește consultul neurologic, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un specialist. Tulburările vizuale apărute brusc necesită evaluare medicală urgentă.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Kandel ER, Koester JD, Mack SH, Siegelbaum SA. Principles of Neural Science. 6th edition. McGraw Hill; 2021.

  2. Purves D, Augustine GJ, Fitzpatrick D, et al. Neuroscience. 2nd edition. Sinauer Associates; 2001.

  3. Wandell BA, Dumoulin SO, Brewer AA. Visual field maps in human cortex. Neuron. 2007;56(2):366–383. https://doi.org/10.1016/j.neuron.2007.10.012

  4. Goodale MA, Milner AD. Separate visual pathways for perception and action. Trends in Neurosciences. 1992;15(1):20–25. https://doi.org/10.1016/0166-2236(92)90344-8

Articol citit de 10 persoane