Sinonime: axa HHS, axa HPA (Hypothalamic–Pituitary–Adrenal Axis), axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană.

Axa hipotalamus–hipofiză–suprarenale este un sistem de comunicare hormonală între creier și glandele suprarenale. Are un rol esențial în răspunsul organismului la stres, reglarea cortizolului, metabolism, imunitate și adaptarea la solicitările zilnice.

Atunci când ne confruntăm cu o situație stresantă, creierul activează o succesiune de semnale hormonale care pregătesc organismul să răspundă provocării.

Unde se află și din ce este alcătuită?

Axa HHS implică trei structuri principale:

  • Hipotalamusul: regiune situată la baza creierului, care coordonează numeroase funcții hormonale și autonome.

  • Hipofiza: glandă endocrină aflată sub hipotalamus, care transmite semnale hormonale către alte glande.

  • Glandele suprarenale: două glande situate deasupra rinichilor, al căror cortex produce cortizol.

Aceste structuri comunică prin intermediul hormonilor și al mecanismelor de reglare biologică.

Cum funcționează axa HHS?

În timpul activării axei se desfășoară trei etape principale:

  1. Hipotalamusul eliberează CRH, hormonul de eliberare a corticotropinei.

  2. CRH stimulează hipofiza anterioară să elibereze ACTH, hormonul adrenocorticotrop.

  3. ACTH stimulează cortexul glandelor suprarenale să producă și să elibereze cortizol.

Cortizolul acționează asupra mai multor țesuturi și contribuie la adaptarea organismului.

Atunci când concentrația sa crește, cortizolul transmite semnale de feedback negativ către hipotalamus și hipofiză, contribuind la limitarea activării axei.

Ce rol are cortizolul?

Cortizolul este un hormon indispensabil organismului, nu doar un „hormon al stresului”.

Principalele sale funcții includ:

  • reglarea metabolismului glucozei, proteinelor și grăsimilor;

  • participarea la menținerea tensiunii arteriale;

  • modularea răspunsului inflamator și imun;

  • adaptarea organismului la solicitări fizice și psihologice;

  • participarea la ritmul biologic zilnic.

În mod normal, cortizolul urmează un ritm circadian, având valori mai ridicate în apropierea trezirii și mai reduse seara.

Ce se întâmplă în timpul stresului?

În fața unei amenințări, axa HHS poate crește eliberarea cortizolului, contribuind la mobilizarea resurselor energetice.

Acest răspuns este fiziologic și util pe termen scurt.

În condiții de stres prelungit, reglarea axei se poate modifica. Totuși, stresul cronic nu determină automat un nivel permanent crescut al cortizolului.

Răspunsul diferă între persoane și este influențat de somn, sănătate, experiențele anterioare și alți factori biologici.

Cum influențează axa HHS creierul și emoțiile?

Hipotalamusul comunică cu rețele cerebrale implicate în evaluarea amenințărilor și reglarea emoțiilor, inclusiv amigdala cerebrală și cortexul prefrontal.

Hipocampul participă, de asemenea, la mecanismele de reglare a răspunsului la stres.

Expunerea prelungită la stres poate influența somnul, atenția și memoria, dar aceste efecte nu pot fi explicate exclusiv prin cortizol.

Pentru o prezentare generală a organizării cerebrale, consultați articolul MEDICINAS Creierul uman: anatomie, funcții, memorie și sănătate cerebrală.

Ce afecțiuni pot implica axa HHS?

Tulburările endocrine care afectează acest sistem includ:

Sindromul Cushing, caracterizat prin expunere excesivă la cortizol, din cauze diferite.

Insuficiența suprarenaliană, în care organismul nu produce suficient cortizol sau nu poate răspunde adecvat necesităților fiziologice.

Tulburările hipofizare, care pot modifica producția de ACTH și activitatea glandelor suprarenale.

Aceste afecțiuni necesită investigații endocrinologice. Oboseala sau stresul cotidian nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului.

Cum susținem reglarea răspunsului la stres?

Somnul regulat, activitatea fizică adaptată, alimentația echilibrată și tehnicile de relaxare pot contribui la gestionarea stresului.

Plimbările în natură, exercițiile de respirație și menținerea relațiilor sociale pot sprijini starea generală de bine.

Aceste măsuri nu înlocuiesc tratamentul afecțiunilor endocrine și nu garantează normalizarea cortizolului în cazul unei boli.

Concluzie

Axa hipotalamus–hipofiză–suprarenale reprezintă un mecanism fundamental de comunicare între sistemul nervos și sistemul endocrin.

Prin reglarea cortizolului, aceasta contribuie la metabolism, răspunsul la stres și menținerea echilibrului fiziologic al organismului.

Despre autor

Articol realizat de Echipa editorială MEDICINAS, în cadrul activității de educație medicală și documentare științifică. Experiența echipei include peste cinci ani de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.

Notă medicală

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul endocrinologic sau neurologic. Determinarea cortizolului și interpretarea analizelor hormonale trebuie realizate în context clinic, ținând cont de momentul recoltării și de investigația utilizată.

Bibliografie științifică selectivă

  1. Herman JP, McKlveen JM, Ghosal S, et al. Regulation of the Hypothalamic-Pituitary-Adrenocortical Stress Response. Comprehensive Physiology. 2016;6(2):603–621. https://doi.org/10.1002/cphy.c150015

  2. Tsigos C, Kyrou I, Kassi E, Chrousos GP. Stress: Endocrine Physiology and Pathophysiology. Endotext. NCBI Bookshelf. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK278995/

  3. Russell G, Lightman S. The human stress response. Nature Reviews Endocrinology. 2019;15:525–534. https://doi.org/10.1038/s41574-019-0228-0

  4. McEwen BS. Physiology and neurobiology of stress and adaptation: central role of the brain. Physiological Reviews. 2007;87(3):873–904. https://doi.org/10.1152/physrev.00041.2006

Articol citit de 31 persoane