Amigdalita este inflamația amigdalelor palatine, două structuri de țesut limfatic situate de o parte și de alta a gâtului, în spatele cavității bucale. Se manifestă prin durere în gât, dificultate la înghițire, roșeața sau umflarea amigdalelor și, uneori, febră.
Afecțiunea este frecventă la copii și adolescenți, dar poate apărea la orice vârstă. Majoritatea episoadelor sunt provocate de virusuri, în timp ce unele sunt cauzate de bacterii, în special de streptococul beta-hemolitic de grup A.
Ce este amigdalita?
Amigdalele palatine fac parte din sistemul imunitar și participă la recunoașterea microorganismelor care pătrund prin gură și nas.
Atunci când apare o infecție, țesutul amigdalian se poate inflama, devenind roșu, mărit și dureros. Uneori apar depozite albicioase sau gălbui la suprafața amigdalelor.
Amigdalita poate fi acută, când apare brusc și durează câteva zile, sau recurentă, atunci când episoadele se repetă.
Deoarece inflamația afectează frecvent și faringele, medicii folosesc adesea termenul de faringoamigdalită.
Cauzele amigdalitei
Cele mai multe cazuri sunt determinate de virusuri respiratorii, precum adenovirusurile, rinovirusurile și virusurile gripale. Virusul Epstein–Barr, responsabil de mononucleoza infecțioasă, poate provoca, de asemenea, amigdalită.
Dintre cauzele bacteriene, cea mai importantă este infecția cu Streptococcus pyogenes, numit și streptococ de grup A.
Transmiterea microorganismelor se produce prin particule respiratorii și contact apropiat cu persoanele infectate.
Simptomele amigdalitei
Manifestările obișnuite includ:
Durere în gât, uneori intensă.
Dificultate sau durere la înghițire.
Amigdale roșii și mărite.
Febră și stare generală de rău.
Ganglioni cervicali măriți și sensibili.
Depozite albicioase pe amigdale, în unele cazuri.
Respirație urât mirositoare.
Dureri de cap sau abdominale, mai ales la copii.
Tusea, secrețiile nazale, răgușeala și conjunctivita sugerează mai frecvent o cauză virală.
Amigdalita virală și amigdalita bacteriană
| Caracteristică | Amigdalita virală | Amigdalita streptococică |
|---|---|---|
| Cauză | Virusuri | Streptococcus pyogenes |
| Durere în gât | Frecventă | Frecventă, uneori intensă |
| Febră | Variabilă | Frecventă |
| Tuse | Poate apărea | De obicei absentă |
| Secreții nazale | Pot apărea | Mai puțin caracteristice |
| Depozite pe amigdale | Posibile | Posibile |
| Tratament | Simptomatic | Antibiotic când infecția este confirmată |
Depozitele albicioase nu demonstrează singure o infecție bacteriană. Ele pot apărea și în infecții virale, inclusiv în mononucleoză.
Cum se stabilește diagnosticul?
Medicul examinează amigdalele, faringele și ganglionii cervicali și evaluează simptomele asociate.
Dacă există suspiciune de infecție streptococică, poate recomanda un test antigenic rapid sau o cultură din exsudatul faringian.
La copiii simptomatici de cel puțin trei ani, un test rapid negativ poate necesita confirmare prin cultură. La adulți, această confirmare nu este recomandată de rutină.
Tratamentul amigdalitei
În amigdalita virală, tratamentul urmărește reducerea durerii și a febrei, prin hidratare, odihnă și medicamente simptomatice adecvate vârstei și stării de sănătate.
Paracetamolul sau ibuprofenul pot fi utilizate atunci când nu există contraindicații. Aspirina nu trebuie administrată copiilor pentru infecții virale.
Amigdalita streptococică confirmată necesită tratament antibiotic prescris de medic. Penicilina și amoxicilina sunt opțiuni uzuale de primă alegere, în absența alergiilor sau a altor contraindicații.
Antibioticele nu tratează infecțiile virale și nu trebuie administrate doar pentru că amigdalele sunt mărite sau prezintă depozite.
Plante medicinale utilizate tradițional
Pentru calmarea disconfortului din gât, fitoterapia tradițională a utilizat salvia, mușețelul, nalba mare, pătlagina, teiul, cimbrul, socul și lemnul-dulce.
Unele preparate sunt folosite sub formă de infuzii sau gargare, însă dovezile clinice pentru vindecarea amigdalitei infecțioase sunt limitate. Plantele medicinale nu înlocuiesc antibioticele atunci când acestea sunt necesare.
Remedii tradiționale și îngrijire la domiciliu
Ceaiurile călduțe, supele și alimentele moi pot face înghițirea mai confortabilă. Unele persoane preferă lichidele reci, care pot calma temporar durerea.
Gargara cu apă călduță și sare este un remediu tradițional pentru disconfortul local, potrivit doar persoanelor care pot face gargară fără risc de înghițire accidentală.
Mierea poate calma iritația gâtului, dar nu se administrează copiilor sub 12 luni.
Trebuie evitate fumatul, băuturile foarte fierbinți și aplicarea locală a substanțelor iritante.
Ce spun cercetările științifice?
Ghidurile clinice arată că majoritatea episoadelor de amigdalită acută sunt virale și se ameliorează fără antibiotice.
În infecția streptococică confirmată, tratamentul antibiotic reduce transmiterea bacteriei și riscul unor complicații, inclusiv febra reumatică acută.
Pentru gargarele și preparatele vegetale tradiționale, dovezile privind ameliorarea simptomelor sunt variabile. Acestea pot fi considerate măsuri complementare de confort, nu tratamente care elimină o infecție bacteriană.
Amigdalita recurentă și operația de amigdale
Unele persoane prezintă episoade repetate de amigdalită, care afectează somnul, alimentația sau activitățile zilnice.
Amigdalectomia, intervenția chirurgicală de îndepărtare a amigdalelor, poate fi luată în considerare în cazuri selectate, în funcție de frecvența și severitatea episoadelor documentate sau de existența unor complicații.
Decizia se ia împreună cu medicul ORL, după evaluarea beneficiilor și riscurilor intervenției.
Complicații posibile
O complicație importantă este abcesul periamigdalian, care poate provoca durere severă, de obicei unilaterală, dificultate la deschiderea gurii, voce înfundată și dificultate la înghițire.
Infecțiile streptococice pot fi urmate, mai rar, de complicații precum febra reumatică acută.
Dificultatea de respirație, imposibilitatea înghițirii salivei, umflarea importantă a gâtului sau agravarea rapidă necesită evaluare medicală urgentă.
Prevenirea amigdalitei
Spălarea mâinilor, evitarea folosirii în comun a paharelor și tacâmurilor și limitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave pot reduce transmiterea infecțiilor.
Ventilarea încăperilor și respectarea igienei respiratorii contribuie, de asemenea, la prevenirea infecțiilor căilor respiratorii superioare.
Legătura cu alte afecțiuni respiratorii
Amigdalita poate apărea împreună cu faringita, în cadrul unei faringoamigdalite, și poate însoți alte infecții respiratorii superioare.
Pentru diferențierea manifestărilor, consultați și articolele MEDICINAS „Faringita”, „Rinofaringita” și „Răceala comună”.
Produse MEDICINAS
Notă medicală
Acest articol are caracter informativ și educațional și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic. Suplimentele alimentare și preparatele din plante nu reprezintă tratamente demonstrate pentru vindecarea amigdalitei și nu înlocuiesc antibioticele atunci când acestea sunt indicate.
Despre autor
Acest articol a fost realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul proiectului de educație pentru sănătate și promovare a cercetării științifice în domeniul plantelor medicinale și al medicinei naturale.
De-a lungul activității sale, echipa MEDICINAS a beneficiat de colaborarea, timp de peste cinci ani, cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, care a contribuit la activitatea de cercetare și la dezvoltarea direcțiilor științifice ale proiectului. Moștenirea sa profesională continuă să reprezinte un reper pentru abordarea documentată și responsabilă a fitoterapiei.
Articolele publicate în prezent sunt redactate și documentate de echipa editorială MEDICINAS, pe baza literaturii științifice și a informațiilor medicale actuale.
Bibliografie selectivă — surse medicale, istorice și științifice
Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Clinical Guidance for Group A Streptococcal Pharyngitis. https://www.cdc.gov/group-a-strep/hcp/clinical-guidance/strep-throat.html
National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Sore throat (acute): antimicrobial prescribing. Guideline NG84. https://www.nice.org.uk/guidance/ng84
Mitchell R.B. și colaboratorii. Clinical Practice Guideline: Tonsillectomy in Children (Update). Otolaryngology–Head and Neck Surgery. 2019;160(1_suppl)–S42.
Spinks A., Glasziou P.P., Del Mar C.B. Antibiotics for sore throat. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2021.
Bojor Ovidiu. Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. Lucrare de referință în fitoterapia românească.
Dioscoride, Pedanius. De Materia Medica. Secolul I d.Hr. Sursă istorică privind utilizarea plantelor medicinale.
Articol citit de 26 persoane
Acest articol nu are comentarii!