Coronavirusurile erau cunoscute cu decenii înaintea pandemiei COVID-19. Unele provoacă răceli obișnuite; altele au produs epidemii grave. Istoria SARS, MERS și SARS-CoV-2 ilustrează felul în care transmiterea dintre specii, biologia virală și mobilitatea umană pot transforma o infecție locală într-o criză internațională. Acest articol urmărește originea denumirilor, cronologia evenimentelor și întrebările științifice încă deschise.

De ce se numesc coronavirusuri?

Numele provine din latinescul corona, „coroană”. La microscopul electronic, proeminențele proteinei spike de pe anvelopa virală creează o siluetă asemănătoare coroanei solare. Termenul a fost introdus în literatura științifică în anii 1960. Coronavirusurile sunt virusuri ARN din familia Coronaviridae. Numele familiei nu indică nici țara de origine, nici gravitatea bolii.

Cele șapte coronavirusuri umane și originea denumirilor

HCoV-229E: HCoV înseamnă coronavirus uman, iar 229E este identificatorul unei tulpini studiate în anii 1960. HCoV-OC43: OC vine din organ culture, iar 43 este codul izolatului. HCoV-NL63: NL indică Țările de Jos, unde a fost identificat în 2004, iar 63 este un identificator de laborator. HCoV-HKU1: HKU provine din Hong Kong University; virusul a fost identificat în 2005. Aceste patru coronavirusuri sunt asociate în principal cu infecții respiratorii ușoare, dar pot provoca forme severe la persoane vulnerabile.

SARS-CoV: denumirea vine din Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus, virusul asociat sindromului respirator acut sever. MERS-CoV: Middle East Respiratory Syndrome Coronavirus, denumit după regiunea în care a fost identificată boala. SARS-CoV-2: al doilea coronavirus din aceeași specie taxonomică cu SARS-CoV, numit pentru înrudirea sa genetică. COVID-19 este numele bolii, prescurtare din Coronavirus Disease 2019; nu este numele virusului.

Originea animală și trecerea între specii

Numeroase coronavirusuri circulă la animale. Cercetările genetice au identificat linii înrudite la lilieci, rozătoare și alte mamifere. Gazda ancestrală, rezervorul actual și specia care transmite direct virusul oamenilor pot fi diferite. Pentru SARS-CoV au fost investigate civetele și coronavirusurile înrudite de la lilieci. Pentru MERS-CoV, dromaderii reprezintă o sursă documentată de infecții umane. Pentru SARS-CoV-2, lanțul exact al transmiterii inițiale nu este stabilit definitiv.

SARS: epidemia din 2002–2003

În provincia Guangdong, China, au apărut la sfârșitul anului 2002 cazuri de pneumonie atipică. În 2003, SARS a ajuns în Hong Kong, Canada și alte regiuni. Au fost raportate aproximativ 8.100 de cazuri probabile și 774 de decese. Epidemia a fost controlată prin depistare, izolare, urmărirea contacților și măsuri stricte în spitale.

SARS nu a afectat exclusiv persoane asiatice. Au fost infectate persoane din țări și populații diferite. Transmiterea era asociată mai frecvent cu boala simptomatică, ceea ce a permis identificarea și întreruperea mai eficientă a lanțurilor de transmitere.

MERS: epidemii și focare din 2012

MERS-CoV a fost identificat în 2012 la un pacient din Arabia Saudită. Numele său reflectă regiunea identificării inițiale, nu o limitare etnică a infecției. Dromaderii pot transmite virusul oamenilor. Au existat focare asociate asistenței medicale, inclusiv în Coreea de Sud în 2015, pornind de la un caz importat. MERS a avut o proporție ridicată de decese între cazurile confirmate, dar transmiterea susținută în comunitate a fost mult mai redusă decât în cazul SARS-CoV-2. Procentele de letalitate nu pot fi comparate simplist, deoarece testarea și detectarea cazurilor au diferit.

Apariția SARS-CoV-2 în Wuhan

La sfârșitul anului 2019, în Wuhan au fost identificate pneumonii de cauză necunoscută. OMS a fost informată la 31 decembrie 2019. În ianuarie 2020 a fost identificat un nou coronavirus și au devenit disponibile secvențe genetice pentru dezvoltarea testelor. La 11 februarie 2020 au fost anunțate denumirile SARS-CoV-2 pentru virus și COVID-19 pentru boală.

Primele cazuri în afara Chinei, în Europa și România

13 ianuarie 2020: Thailanda a raportat primul caz confirmat în afara Chinei, la o persoană sosită din Wuhan. 24 ianuarie 2020: Franța a raportat primele trei cazuri confirmate oficial în Europa. Italia nu a fost prima țară europeană cu cazuri detectate.

30 ianuarie 2020: Italia a confirmat două cazuri la turiști chinezi din Roma. 21 februarie 2020: un caz de transmitere locală în Lombardia a marcat începutul unui mare focar european. Relațiile de călătorie și de muncă dintre Italia și România au crescut atenția autorităților române.

26 februarie 2020: România a confirmat primul caz oficial, la un bărbat de 25 de ani din județul Gorj, contact al unui cetățean italian ulterior diagnosticat. Pacientul a fost transferat la Institutul „Matei Balș”. Data de 24 februarie nu este data confirmării primului caz din România.

11 martie 2020: OMS a caracterizat situația drept pandemie. În România, starea de urgență a fost instituită la 16 martie 2020. Aceste date sunt repere ale confirmării și raportării oficiale, nu dovezi că virusul nu circulase anterior nedetectat.

De ce SARS, MERS și COVID-19 au evoluat diferit?

SARS-CoV-2 se poate transmite eficient înaintea debutului simptomelor și de la persoane cu manifestări minime sau absente. Această caracteristică a făcut controlul bazat exclusiv pe identificarea bolnavilor simptomatici mult mai dificil. Mobilitatea internațională, transmiterea în spații închise și întârzierile de detectare au contribuit la răspândirea globală. SARS a fost controlat prin măsuri de sănătate publică; MERS continuă să provoace cazuri și focare, dar nu a dobândit aceeași transmisibilitate comunitară.

Originea SARS-CoV-2: dovezi și ipoteze

SARS-CoV-2 este înrudit genetic cu coronavirusuri identificate la liliecii cu potcoavă. Virusul RaTG13 are aproximativ 96% identitate genomică cu SARS-CoV-2, dar nu este demonstrat ca strămoș direct. Cercetările au analizat și coronavirusuri înrudite identificate în Laos și în alte regiuni asiatice.

Ipoteza zoonotică este susținută de distribuția unor cazuri timpurii în jurul pieței Huanan din Wuhan și de probe de mediu în care au fost identificate atât urme ale SARS-CoV-2, cât și material genetic de la animale susceptibile, precum câinii-enot. Această coexistență nu demonstrează că animalul respectiv era infectat sau că a transmis virusul unui om. Specia intermediară nu a fost identificată definitiv.

A fost investigată și ipoteza unui incident asociat cercetărilor de laborator. Un asemenea incident nu ar presupune neapărat crearea artificială a virusului: un agent natural poate fi implicat într-o expunere accidentală. Informațiile publice nu demonstrează concludent acest scenariu, iar accesul incomplet la date relevante împiedică excluderea sa definitivă.

Evaluarea OMS/SAGO din 2025 a apreciat că ponderea dovezilor științifice disponibile favorizează originea zoonotică, solicitând totodată date suplimentare. Este important să distingem între o ipoteză plauzibilă, un indiciu și o demonstrație directă.

Mutații, populații și mitul unei bariere rasiale

Virusurile ARN acumulează modificări genetice în timpul replicării. Unele mutații pot influența transmisibilitatea sau evitarea imunității. Nu există însă dovezi că SARS-CoV-2 ar fi suferit o mutație specifică ce i-a permis să infecteze persoanele caucaziene. SARS și MERS au infectat anterior persoane din populații și țări diferite. Diferențele dintre epidemiile lor sunt legate de transmitere, biologia virusurilor, expunere și măsurile de sănătate publică, nu de o barieră rasială demonstrată.

Ce întrebări rămân deschise?

Rămân de clarificat cea mai apropiată linie virală ancestrală, eventualele gazde intermediare, primele transmiteri la oameni și unele date epidemiologice și de laborator încă indisponibile. Cercetarea trebuie să rămână deschisă noilor dovezi, fără transformarea ipotezelor în certitudini. Înțelegerea originii pandemiei ajută la prevenirea riscurilor zoonotice și la îmbunătățirea biosecurității.

Concluzie

COVID-19 nu a fost prima boală severă produsă de un coronavirus uman. Istoria SARS și MERS arată că asemenea virusuri pot traversa barierele dintre specii și pot provoca focare internaționale. Pandemia din 2020 a demonstrat însă cât de mult contează transmiterea înaintea simptomelor, mobilitatea umană și capacitatea de detectare timpurie. Memoria datelor — 13 ianuarie în Thailanda, 24 ianuarie în Franța, 26 februarie în România și 11 martie la nivel global — trebuie păstrată fără a confunda primul caz confirmat cu prima infecție reală. O istorie medicală riguroasă recunoaște atât ceea ce știm, cât și ceea ce încă nu putem demonstra.

Despre autor

Articol realizat de Echipa editorială MEDICINAS, în cadrul activității de educație medicală și documentare științifică. Experiența echipei include peste cinci ani de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.

Notă medicală

Articolul are scop informativ și istoric și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un specialist. Informațiile epidemiologice și recomandările clinice pot evolua pe măsură ce apar date noi.

Bibliografie științifică, istorică și epidemiologică

1. World Health Organization. Naming the coronavirus disease (COVID-19) and the virus that causes it. https://www.who.int/emergencies/diseases/novel-coronavirus-2019/technical-guidance/naming-the-coronavirus-disease-(covid-2019)-and-the-virus-that-causes-it

2. World Health Organization. SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome). https://www.who.int/health-topics/severe-acute-respiratory-syndrome

3. World Health Organization. Middle East respiratory syndrome coronavirus (MERS-CoV). https://www.who.int/health-topics/middle-east-respiratory-syndrome-coronavirus-mers

4. World Health Organization. COVID-19 timeline. https://www.who.int/news/item/29-06-2020-covidtimeline

5. World Health Organization, SAGO. Independent assessment of the origins of SARS-CoV-2. 2025. https://www.who.int/publications/m/item/independent-assessment-of-the-origins-of-sars-cov-2-from-the-scientific-advisory-group-for-the-origins-of-novel-pathogens

6. Centers for Disease Control and Prevention. SARS Basics Fact Sheet. https://archive.cdc.gov/www_cdc_gov/sars/about/fs-sars.html

7. European Centre for Disease Prevention and Control. COVID-19 pandemic resources. https://www.ecdc.europa.eu/en/covid-19

8. Crits-Christoph A, et al. Genetic tracing of market wildlife and viruses at the epicenter of the COVID-19 pandemic. Cell. 2024. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39303692/

9. Worobey M, et al. The Huanan Seafood Wholesale Market in Wuhan was the early epicenter of the COVID-19 pandemic. Science. 2022. https://doi.org/10.1126/science.abp8715

10. Pekar JE, et al. The molecular epidemiology of multiple zoonotic origins of SARS-CoV-2. Science. 2022. https://doi.org/10.1126/science.abp8337

11. Zhu N, et al. A Novel Coronavirus from Patients with Pneumonia in China, 2019. N Engl J Med. 2020. https://doi.org/10.1056/NEJMoa2001017

12. Ksiazek TG, et al. A novel coronavirus associated with severe acute respiratory syndrome. N Engl J Med. 2003. https://doi.org/10.1056/NEJMoa030781

13. Zaki AM, et al. Isolation of a novel coronavirus from a man with pneumonia in Saudi Arabia. N Engl J Med. 2012. https://doi.org/10.1056/NEJMoa1211721

14. Kahn JS, McIntosh K. History and recent advances in coronavirus discovery. Pediatr Infect Dis J. 2005;24:S223–S227. https://doi.org/10.1097/01.inf.0000188166.17324.60

15. Institutul Național de Sănătate Publică România. COVID-19: informări și rapoarte epidemiologice. https://insp.gov.ro/

 

Articol citit de 7 persoane