Infecțiile respiratorii superioare: cauze, simptome, tratament și plante medicinale

Infecțiile respiratorii superioare sunt printre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în practica medicală, în special în sezonul rece. Ele afectează nasul, sinusurile paranazale, faringele, amigdalele și laringele, provocând simptome precum nas înfundat, secreții nazale, strănut, durere în gât, tuse sau răgușeală.

Majoritatea sunt cauzate de virusuri și au o evoluție favorabilă, însă unele pot fi provocate de bacterii sau pot determina complicații. Copiii mici, persoanele vârstnice și pacienții cu afecțiuni cronice necesită o atenție suplimentară atunci când simptomele sunt severe sau persistente.

Înțelegerea diferențelor dintre aceste infecții este importantă atât pentru alegerea îngrijirii corecte, cât și pentru evitarea administrării inutile a antibioticelor. Alături de medicina modernă, anumite remedii tradiționale și preparate din plante medicinale pot contribui la ameliorarea disconfortului, cu respectarea limitelor dovezilor științifice.

Ce sunt infecțiile respiratorii superioare?

Infecțiile căilor respiratorii superioare sunt boli provocate de agenți infecțioși care afectează în principal mucoasele nasului, sinusurilor paranazale, faringelui, amigdalelor și laringelui.

Aceste structuri formează prima regiune a aparatului respirator care intră în contact cu aerul inspirat. Mucoasele lor contribuie la filtrarea, încălzirea și umidificarea aerului, dar reprezintă și o suprafață prin care virusurile respiratorii pot pătrunde în organism.

O infecție poate interesa o singură regiune sau mai multe simultan. De exemplu, o răceală poate începe cu iritația gâtului, poate continua cu secreții nazale și poate fi însoțită ulterior de tuse.

Termenul „infecție respiratorie superioară” descrie localizarea bolii, nu identifică automat microorganismul responsabil.

Principalele afecțiuni ale căilor respiratorii superioare

În funcție de regiunea afectată, cele mai cunoscute afecțiuni sunt:

• Răceala comună – infecție virală frecventă, caracterizată prin strănut, secreții nazale, congestie, durere în gât și uneori tuse. Simptomele se ameliorează de obicei în aproximativ una-două săptămâni.

• Rinita acută – inflamația mucoasei nazale, manifestată prin nas înfundat, secreții și strănut. Poate avea cauze infecțioase sau neinfecțioase.

• Rinofaringita – inflamația simultană a nasului și faringelui, întâlnită frecvent în infecțiile virale, mai ales la copii.

• Faringita – inflamația faringelui, care provoacă durere în gât și disconfort la înghițire. Poate avea origine virală sau bacteriană.

• Amigdalita – inflamația amigdalelor palatine, asociată uneori cu febră, durere la înghițire și ganglioni cervicali sensibili.

• Laringita – inflamația laringelui, manifestată prin răgușeală, modificarea vocii și uneori tuse seacă.

• Sinuzita acută (rinosinuzita) – inflamația mucoasei nazale și a sinusurilor paranazale, caracterizată prin congestie, secreții și senzație de presiune facială.

• Crupul (laringotraheita acută) – afecțiune întâlnită predominant la copiii mici, caracterizată prin tuse lătrătoare, răgușeală și uneori respirație zgomotoasă la inspirație.

Aceste afecțiuni au manifestări comune, dar diferă prin localizare, cauze, evoluție și eventuale complicații. Fiecare necesită o evaluare adaptată simptomelor și vârstei pacientului.

Cauzele infecțiilor respiratorii superioare

Virusurile reprezintă principala cauză a infecțiilor respiratorii superioare. Printre agenții implicați se numără rinovirusurile, coronavirusurile sezoniere, virusurile gripale, adenovirusurile, virusurile paragripale și SARS-CoV-2.

Rinovirusurile sunt responsabile pentru numeroase episoade de răceală comună. Virusurile gripale pot provoca manifestări generale mai intense, precum febră, frisoane, dureri musculare și oboseală, în timp ce alte virusuri pot produce simptome predominant nazale sau faringiene.

Infecțiile bacteriene sunt mai puțin frecvente, dar importante în anumite situații. Streptococul beta-hemolitic de grup A poate provoca faringoamigdalită, iar anumite bacterii pot fi implicate în rinosinuzitele bacteriene.

Prezența bacteriilor nu poate fi stabilită doar pe baza culorii secrețiilor sau a intensității durerii în gât. Diagnosticul necesită evaluarea contextului clinic și, atunci când este indicat, testare specifică.

Cum se transmit infecțiile respiratorii superioare?

Transmiterea are loc în principal prin particule respiratorii eliminate atunci când o persoană infectată respiră, vorbește, tușește sau strănută.

Riscul crește în spațiile aglomerate, mai ales când ventilația este insuficientă și persoanele petrec perioade îndelungate împreună. Contactul cu mâinile sau obiectele contaminate poate contribui la transmiterea anumitor virusuri, în special dacă ulterior sunt atinse nasul, gura sau ochii.

Începerea școlii și a grădiniței, revenirea la birou și utilizarea transportului public aglomerat favorizează contactele dintre persoane și circulația virusurilor respiratorii.

Temperatura și umiditatea aerului pot influența transmiterea unor agenți patogeni și mecanismele locale de apărare ale mucoaselor.

Totuși, frigul nu provoacă singur răceala. Pentru apariția unei infecții este necesară expunerea la un microorganism patogen.

Simptomele infecțiilor respiratorii superioare

Manifestările diferă în funcție de regiunea afectată și de cauza infecției.

În multe cazuri, simptomele apar progresiv și se ameliorează în decurs de câteva zile. Unele manifestări, în special tusea, pot persista și după dispariția infecției acute.

Secrețiile nazale galbene sau verzi nu indică automat o infecție bacteriană și nu justifică, singure, administrarea antibioticelor.

De asemenea, febra poate lipsi în anumite infecții respiratorii, iar prezența ei nu dovedește că boala este bacteriană.

Cât durează o infecție respiratorie superioară?

Durata depinde de microorganismul implicat, vârsta pacientului, starea generală de sănătate și eventualele complicații.

Răceala comună se ameliorează de obicei în aproximativ una-două săptămâni. Durerea în gât asociată unei infecții virale poate dispărea mai repede, în timp ce congestia nazală și tusea pot continua mai mult.

Rinosinuzita virală poate produce simptome care persistă câteva zile sau chiar peste o săptămână. Persistența fără ameliorare, agravarea după o îmbunătățire inițială sau apariția unor manifestări severe necesită reevaluare medicală.

O evoluție mai lungă nu înseamnă automat că sunt necesare antibiotice. Contează tiparul simptomelor și examinarea clinică.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul se bazează pe istoricul simptomelor, durata bolii, factorii individuali de risc și examenul clinic.

Medicul poate examina nasul, faringele, amigdalele și ganglionii cervicali și poate evalua respirația. În anumite situații sunt necesare teste pentru streptococ, gripă sau COVID-19.

Investigațiile imagistice nu sunt recomandate de rutină pentru răceala comună sau pentru rinosinuzita acută necomplicată.

Un obiectiv important al diagnosticului este identificarea afecțiunilor care necesită tratament specific și diferențierea lor de infecțiile virale care se vindecă prin mecanismele naturale ale organismului.

Tratamentul infecțiilor respiratorii superioare

În majoritatea infecțiilor virale, tratamentul urmărește ameliorarea simptomelor și menținerea confortului până la recuperare.

Odihna, hidratarea, soluțiile saline nazale și medicamentele pentru durere sau febră, utilizate conform recomandărilor medicale, pot fi utile.

Antibioticele nu acționează asupra virusurilor. Administrarea lor fără indicație medicală poate provoca reacții adverse și poate contribui la dezvoltarea rezistenței bacteriene.

În cazul unei faringite streptococice confirmate, tratamentul antibiotic poate fi necesar. Pentru anumite persoane cu risc crescut și infecție gripală sau COVID-19, medicul poate recomanda tratament antiviral specific.

Decongestionantele nazale trebuie utilizate conform prospectului și recomandărilor medicale, deoarece unele pot provoca agravarea congestiei dacă sunt folosite prea mult timp.

Plante medicinale utilizate tradițional în infecțiile respiratorii superioare

În fitoterapia europeană și în medicina populară românească, pentru ameliorarea unor simptome asociate infecțiilor respiratorii superioare au fost utilizate plante medicinale precum nalba mare, pătlagina, cimbrul, socul, echinacea, ciuboțica-cucului și teiul.

Aceste plante au utilizări tradiționale diferite, în special pentru iritația gâtului, tuse și disconfortul asociat răcelii. Dovezile științifice și contraindicațiile diferă de la o plantă la alta, iar preparatele vegetale nu înlocuiesc tratamentul medical atunci când acesta este necesar.

Remedii tradiționale și îngrijire la domiciliu

În medicina populară românească și europeană, îngrijirea răcelii a inclus infuzii de plante, miere, supe calde, hidratare și odihnă.

Aceste practici au fost transmise între generații și continuă să fie utilizate în numeroase familii. Valoarea lor trebuie însă înțeleasă corect: unele pot ameliora temporar simptomele sau pot contribui la confort, fără să elimine virusul responsabil de infecție.

Mierea pentru iritația gâtului și tuse

Mierea este utilizată tradițional pentru calmarea iritației faringiene și a tusei.

Unele studii clinice sugerează că poate reduce tusea nocturnă la copii, comparativ cu lipsa tratamentului sau cu anumite alternative.

Mierea nu se administrează copiilor sub un an, din cauza riscului de botulism infantil.

Infuziile călduțe

Ceaiurile călduțe pot contribui la hidratare și pot oferi confort în cazul gâtului iritat.

În tradiția românească sunt utilizate frecvent infuziile din plante aromatice și medicinale. Temperatura băuturilor trebuie să fie confortabilă, nu excesiv de ridicată.

Gargara cu apă sărată

Gargara cu apă călduță și sare este o practică tradițională folosită pentru ameliorarea temporară a disconfortului faringian.

Nu înlocuiește tratamentul unei infecții bacteriene și nu este potrivită pentru copiii care nu pot efectua gargara în siguranță.

Soluțiile saline nazale

Sprayurile și irigațiile nazale saline pot contribui la eliminarea secrețiilor și la ameliorarea congestiei.

Pentru irigații trebuie utilizată numai apă sterilă, distilată sau fiartă și răcită corespunzător. Dispozitivele trebuie curățate conform instrucțiunilor.

Supa caldă și somnul

Supa de pui și odihna sunt două elemente importante ale îngrijirii tradiționale.

Supa contribuie la aportul de lichide și nutrienți, iar somnul adecvat susține funcționarea normală a sistemului imunitar.

Aceste obiceiuri pot sprijini confortul și recuperarea, fără să reprezinte tratamente antivirale.

Ce spun cercetările științifice?

Cercetările moderne confirmă că majoritatea infecțiilor respiratorii superioare sunt virale și că tratamentul simptomatic este suficient în multe cazuri necomplicate.

Antibioticele. Recomandările CDC subliniază că antibioticele nu sunt indicate pentru răceala comună și alte infecții respiratorii virale. Tratamentul antibiotic trebuie rezervat situațiilor în care există o indicație medicală.

Mierea. O analiză Cochrane realizată de Oduwole și colaboratorii a evaluat efectele mierii asupra tusei acute la copii. Rezultatele sugerează un posibil beneficiu simptomatic, dar calitatea dovezilor diferă între studii.

Fitoterapia. Monografiile europene documentează utilizările tradiționale ale unor plante medicinale pentru tuse și iritația gâtului. Recunoașterea unei utilizări tradiționale nu echivalează cu demonstrarea eficacității în studii clinice ample.

Echinacea. Evaluările NCCIH arată că rezultatele studiilor privind prevenirea și tratarea răcelii sunt variabile și depind de preparatul utilizat.

Vitamina C. Analiza Cochrane publicată de Hemilä și Chalker arată că administrarea regulată poate reduce modest durata răcelii, dar nu previne în mod semnificativ apariția acesteia în populația generală.

Somnul. Cercetările privind relația dintre somn și imunitate sugerează că durata insuficientă a somnului poate fi asociată cu o susceptibilitate crescută la anumite infecții respiratorii.

Diferența dintre utilizarea tradițională, efectele observate în laborator și beneficiile demonstrate clinic este esențială pentru o informare medicală corectă.

Precauții și contraindicații

Plantele medicinale pot provoca reacții alergice și pot interacționa cu anumite medicamente.

Uleiurile esențiale concentrate necesită precauție, în special la copii și la persoanele cu astm sau sensibilitate respiratorie. Administrarea lor internă nu trebuie făcută fără recomandarea unui profesionist calificat.

Inhalațiile cu abur fierbinte prezintă risc de arsuri și nu sunt recomandate ca metodă de rutină pentru răceală.

Femeile însărcinate, persoanele care alăptează și cele cu boli cronice trebuie să solicite sfatul unui profesionist din domeniul sănătății înainte de utilizarea preparatelor fitoterapeutice concentrate.

Remediile naturiste nu trebuie să întârzie diagnosticul și tratamentul medical atunci când simptomele sunt severe sau persistente.

Cum prevenim infecțiile respiratorii superioare?

Prevenția include vaccinările recomandate, igiena mâinilor, ventilarea încăperilor și reducerea contactului apropiat cu persoanele bolnave.

În școli, grădinițe și birouri, îmbunătățirea calității aerului interior și evitarea participării la activități colective în perioada simptomelor importante pot contribui la limitarea transmiterii.

Alimentația echilibrată, activitatea fizică, hidratarea și somnul suficient susțin sănătatea generală, fără să garanteze protecție împotriva infecțiilor.

Când este necesar consultul medical?

Consultația medicală este recomandată atunci când simptomele persistă neobișnuit de mult, se agravează după o ameliorare inițială, febra persistă sau reapare ori apar dureri importante la înghițire.

Dificultatea de respirație, imposibilitatea de a înghiți lichide, confuzia, deshidratarea severă și alterarea importantă a stării generale necesită evaluare medicală urgentă.

La copii, respirația zgomotoasă la inspirație, retracțiile toracice, colorarea albăstruie a buzelor și somnolența neobișnuită reprezintă semne de alarmă.

Infecțiile respiratorii superioare și sănătatea aparatului respirator

Deși majoritatea infecțiilor respiratorii superioare evoluează favorabil, unele pot coexista cu afecțiuni ale căilor respiratorii inferioare sau pot fi urmate de complicații.

Tusea intensă, respirația dificilă, durerea toracică și alterarea stării generale necesită atenție, deoarece pot apărea și în bronșită, pneumonie sau alte afecțiuni pulmonare.

Pentru o perspectivă generală asupra cauzelor, simptomelor, plantelor medicinale și prevenirii, consultați articolul MEDICINAS „Infecțiile respiratorii de sezon: cauze, simptome, plante medicinale și remedii tradiționale”.

Lectură recomandată

Pentru aprofundarea informațiilor despre sănătatea aparatului respirator și fitoterapie, poate fi consultat volumul „Afecțiunile aparatului respirator”, coordonat de Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.

Cartea „Afecțiunile aparatului respirator” – MEDICINAS

Produse MEDICINAS

• PulmoActiv – 30 ml

• Coviflu – 10 capsule

• Antidot Forte – 90 capsule

Notă medicală

Acest articol are caracter informativ și educațional și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic. Plantele medicinale și remediile tradiționale pot fi utilizate numai cu respectarea precauțiilor și contraindicațiilor specifice.

Despre autor

Acest articol a fost realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul proiectului de educație pentru sănătate și promovare a cercetării științifice în domeniul plantelor medicinale și al medicinei naturale.

De-a lungul activității sale, echipa MEDICINAS a beneficiat de colaborarea, timp de peste cinci ani, cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, care a contribuit la activitatea de cercetare și la dezvoltarea direcțiilor științifice ale proiectului. Moștenirea sa profesională continuă să reprezinte un reper pentru abordarea documentată și responsabilă a fitoterapiei.

Articolele publicate în prezent sunt redactate și documentate de echipa editorială MEDICINAS, pe baza literaturii științifice și a informațiilor medicale actuale.

Bibliografie selectivă — surse medicale, fitoterapeutice și științifice

1. Centers for Disease Control and Prevention. About Common Cold. https://www.cdc.gov/common-cold/about/index.html

2. Centers for Disease Control and Prevention. Clinical Guidance for Group A Streptococcal Pharyngitis. https://www.cdc.gov/group-a-strep/hcp/clinical-guidance/strep-throat.html

3. Centers for Disease Control and Prevention. Outpatient Clinical Care for Adults — Antibiotic Prescribing and Use. https://www.cdc.gov/antibiotic-use/hcp/clinical-care/adult-outpatient.html

4. European Medicines Agency. Herbal medicinal products — European Union herbal monographs. https://www.ema.europa.eu/en/human-regulatory-overview/herbal-medicinal-products

5. National Center for Complementary and Integrative Health. Echinacea: Usefulness and Safety. https://www.nccih.nih.gov/health/echinacea

6. Oduwole O, et al. Honey for acute cough in children. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2018;CD007094. https://doi.org/10.1002/14651858.CD007094.pub5

7. Hemilä H, Chalker E. Vitamin C for preventing and treating the common cold. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2013;CD000980. https://doi.org/10.1002/14651858.CD000980.pub4

8. Cohen S, et al. Sleep Habits and Susceptibility to the Common Cold. Archives of Internal Medicine. 2009;169(1):62–67. https://doi.org/10.1001/archinternmed.2008.505

9. World Health Organization. Influenza (Seasonal). https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/influenza-(seasonal)

10. Bojor O. (coord.). Afecțiunile aparatului respirator. Editura Medicinas.

Articol citit de 17 persoane