Dopamina

Dopamina este un neurotransmițător implicat în motivație, învățare, controlul mișcărilor și reglarea comportamentului. Este cunoscută popular drept „molecula plăcerii”, însă rolul său este mult mai complex: dopamina contribuie în special la anticiparea recompenselor, orientarea atenției către obiective și adaptarea comportamentului în funcție de experiență.

Ce este dopamina și cum funcționează?

Dopamina face parte din familia catecolaminelor și este sintetizată de organism pornind de la aminoacidul tirozină, printr-o etapă intermediară care implică L-DOPA.

În creier, dopamina este eliberată de anumite grupuri de neuroni și acționează asupra receptorilor dopaminergici, grupați în două familii principale: D1 și D2.

Efectele sale depind de regiunea cerebrală, de tipul receptorului și de activitatea circuitelor neuronale.

Printre principalele căi dopaminergice se numără:

Calea nigrostriatală, importantă pentru controlul mișcărilor.
Calea mezolimbică, implicată în motivație și procesarea recompenselor.
Calea mezocorticală, asociată cu atenția, planificarea și alte funcții cognitive.
Calea tuberoinfundibulară, care participă la reglarea secreției de prolactină.

Dopamina, motivația și sistemul recompensei

Dopamina contribuie la mecanismele prin care creierul identifică experiențele importante și învață din rezultatele acțiunilor.

Anumiți neuroni dopaminergici își modifică activitatea atunci când recompensa obținută diferă de cea anticipată. Acest mecanism, numit eroare de predicție a recompensei, ajută organismul să își ajusteze comportamentul.

Dopamina nu produce singură senzația de plăcere. Ea participă și la dorința de a obține o recompensă, la efortul depus pentru atingerea unui obiectiv și la formarea obiceiurilor.

Rolul dopaminei în memorie și atenție

Dopamina influențează activitatea cortexului prefrontal, regiune cerebrală implicată în memoria de lucru, luarea deciziilor și controlul atenției.

Un nivel adecvat al semnalizării dopaminergice contribuie la selectarea informațiilor relevante și la menținerea obiectivelor în timpul unei activități.

Relația nu este însă liniară: atât activitatea dopaminergică insuficientă, cât și cea excesivă pot perturba anumite funcții cognitive.

Dopamina interacționează permanent cu alți neurotransmițători, precum Acetilcolina, Glutamatul, GABA și Noradrenalina.

Dopamina și controlul mișcărilor

Una dintre funcțiile esențiale ale dopaminei este reglarea mișcărilor voluntare.

În boala Parkinson, degenerarea progresivă a neuronilor dopaminergici din substanța neagră determină reducerea dopaminei disponibile în anumite circuite motorii.

Pot apărea încetinirea mișcărilor, rigiditate musculară, tremor și dificultăți de echilibru.

Tratamentul poate include levodopa și alte medicamente care influențează transmiterea dopaminergică, exclusiv la recomandarea medicului neurolog.

Dopamina și sănătatea mintală

Sistemul dopaminergic este implicat în mai multe afecțiuni neurologice și psihiatrice.

În tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), funcționarea circuitelor care implică dopamina și noradrenalina poate contribui la dificultățile de atenție și control comportamental.

În anumite tulburări psihotice, modificările semnalizării dopaminergice sunt relevante pentru apariția unor simptome.

Dopamina participă și la mecanismele dependenței, prin influențarea învățării asociate recompensei și a comportamentelor repetitive.

Aceste afecțiuni nu pot fi explicate prin simpla existență a unui nivel „prea mare” sau „prea mic” de dopamină.

Cum susținem funcționarea normală a sistemului dopaminergic?

Sănătatea cerebrală este influențată de mai mulți factori:

Somnul regulat și suficient.
Activitatea fizică adaptată vârstei și stării de sănătate.
Alimentația variată, cu aport adecvat de proteine și micronutrienți.
Reducerea stresului cronic.
Activitățile care stimulează învățarea și implicarea socială.
Evitarea consumului de droguri și a utilizării necorespunzătoare a medicamentelor.

Tirozina, precursor al dopaminei, se găsește în alimente precum ouăle, lactatele, peștele, carnea și leguminoasele.

Consumul acestor alimente nu înseamnă însă că nivelul dopaminei din creier va crește automat.

Nu există o metodă simplă, validată clinic, prin care o persoană să își determine acasă nivelul dopaminei cerebrale.

Despre autor

Echipa editorială MEDICINAS realizează materiale educaționale bazate pe literatura medicală și cercetările științifice, în cadrul unei activități care include peste cinci ani de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.

CEBRAOPTIM

Pentru informații despre o formulă cu ingrediente studiate în contextul funcțiilor cognitive, consultați CEBRAOPTIM – MEDICINAS.

Notă medicală

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Tulburările de mișcare, atenție, dispoziție sau comportament necesită evaluare de specialitate atunci când persistă ori afectează viața cotidiană. Nu modificați tratamentele care influențează dopamina fără recomandarea medicului.

Bibliografie științifică selectivă

Kandel ER, Koester JD, Mack SH, Siegelbaum SA. Principles of Neural Science. 6th ed. McGraw Hill; 2021.
Schultz W. Dopamine reward prediction-error signalling: a two-component response. Nature Reviews Neuroscience. 2016;17:183–195.
Wise RA. Dopamine, learning and motivation. Nature Reviews Neuroscience. 2004;5:483–494.
Cools R, D'Esposito M. Inverted-U-shaped dopamine actions on human working memory and cognitive control. Biological Psychiatry. 2011;69(12)–e125.
Dauer W, Przedborski S. Parkinson's disease: mechanisms and models. Neuron. 2003;39(6):889–909.
Volkow ND, Michaelides M, Baler R. The Neuroscience of Drug Reward and Addiction. Physiological Reviews. 2019;99(4):2115–2140.