Bronșiolita este o infecție respiratorie acută care afectează bronhiolele, cele mai mici ramificații ale bronhiilor. Apare în special la sugari și la copiii cu vârsta sub doi ani, fiind una dintre cauzele frecvente ale dificultăților respiratorii în primii ani de viață.
Bronșiolita este provocată în principal de virusuri respiratorii, cel mai cunoscut fiind virusul respirator sincițial (VRS). Infecția determină inflamația bronhiolelor, acumularea secrețiilor și îngustarea căilor aeriene, ceea ce poate îngreuna respirația.
Majoritatea copiilor se recuperează fără complicații importante, însă sugarii foarte mici, copiii născuți prematur și cei cu anumite boli asociate pot dezvolta forme severe.
Ce este bronșiolita?
Bronșiolele sunt căi respiratorii de dimensiuni foarte mici, care conduc aerul către alveolele pulmonare.
În timpul bronșiolitei, infecția virală produce inflamația pereților bronhiolelor, edem și acumularea de mucus. Deoarece aceste căi respiratorii sunt deja înguste la sugari, chiar și o inflamație relativ redusă poate limita circulația aerului.
Bronșiolita trebuie diferențiată de bronșita acută, care afectează în principal bronhiile, și de pneumonia, care implică țesutul pulmonar.
Bronșiolita este inclusă în categoria infecțiilor respiratorii inferioare, alături de bronșită și pneumonie.
Cauzele bronșiolitei
Virusul respirator sincițial (VRS)
Virusul respirator sincițial (VRS) este principala cauză a bronșiolitei la sugari.
Virusul infectează epiteliul respirator și declanșează inflamația căilor aeriene mici. Infecțiile apar frecvent în sezonul circulației virusurilor respiratorii.
Alte virusuri respiratorii
Bronșiolita poate fi provocată și de rinovirusuri, metapneumovirusul uman, virusurile paragripale, virusurile gripale și alte virusuri respiratorii.
Identificarea exactă a virusului nu este necesară în toate cazurile, deoarece tratamentul bronșiolitei este în principal unul de susținere.
Cum se transmite bronșiolita?
Virusurile care provoacă bronșiolită se pot transmite prin particule respiratorii eliminate în timpul respirației, tusei sau strănutului și prin contactul cu secreții respiratorii contaminate.
Transmiterea este favorizată de contactul apropiat, colectivități și spațiile insuficient ventilate.
Adulții și copiii mai mari pot prezenta simptome ușoare de răceală, dar pot transmite virusul sugarilor.
Factorii de risc pentru bronșiolită severă
Anumiți copii prezintă un risc crescut de evoluție severă.
Printre factorii importanți se numără:
Vârsta foarte mică, în special sub trei luni.
Nașterea prematură.
Bolile cardiace congenitale semnificative.
Bolile pulmonare cronice.
Anumite afecțiuni neuromusculare.
Imunodeficiențele.
Expunerea la fumul de țigară.
Prezența unui factor de risc nu înseamnă că un copil va dezvolta obligatoriu o formă severă, dar justifică o atenție medicală sporită.
Simptomele bronșiolitei
Simptomele inițiale
Bronșiolita începe adesea cu manifestări asemănătoare răcelii comune: nas înfundat, secreții nazale, strănut și tuse.
După una până la câteva zile, infecția poate afecta căile respiratorii inferioare.
Tusea
Tusea este frecventă și poate persista după ameliorarea celorlalte simptome.
Respirația șuierătoare
Respirația șuierătoare, numită și wheezing, poate apărea prin îngustarea bronhiolelor.
Nu toți copiii cu bronșiolită prezintă wheezing.
Respirația rapidă
Respirația rapidă poate indica un efort respirator crescut.
În formele mai severe pot apărea retracții ale pielii între coaste sau sub coaste, dilatarea nărilor și alte semne de dificultate respiratorie.
Dificultățile de alimentație
Sugarii cu bronșiolită pot avea dificultăți în timpul suptului sau alimentației, deoarece respirația devine mai solicitantă.
Reducerea importantă a aportului de lapte și scăderea numărului de scutece ude pot indica deshidratare.
Apneea
Apneea reprezintă întreruperea temporară a respirației.
La sugarii foarte mici, bronșiolita se poate manifesta uneori prin episoade de apnee, chiar și fără alte simptome respiratorii evidente.
Apneea reprezintă o urgență medicală.
Cum se diagnostichează bronșiolita?
Diagnosticul bronșiolitei este în principal clinic.
Medicul evaluează vârsta copilului, simptomele, frecvența respiratorie, efortul respirator, capacitatea de alimentație și starea generală.
Pulsoximetria
Pulsoximetria poate fi utilizată pentru estimarea saturației oxigenului, în special atunci când există suspiciunea unei forme moderate sau severe.
Valorile trebuie interpretate în context clinic.
Radiografia toracică
Radiografia toracică nu este recomandată de rutină în bronșiolita tipică.
Poate fi necesară atunci când există suspiciunea unui alt diagnostic sau a unor complicații.
Analizele și testele virale
Analizele de sânge și testele pentru identificarea virusurilor nu sunt necesare de rutină în toate cazurile.
Acestea pot fi indicate în anumite situații clinice sau epidemiologice.
Tratamentul bronșiolitei
Tratamentul bronșiolitei este în principal de susținere și urmărește menținerea unei respirații și hidratări adecvate.
Îngrijirea la domiciliu
În formele ușoare, medicul poate recomanda monitorizarea copilului, continuarea alimentației și măsuri pentru ameliorarea obstrucției nazale.
Sugarii pot tolera mai bine mese mai mici și mai frecvente.
Părinții trebuie să urmărească respirația, alimentația și numărul scutecelor ude.
Igiena nazală
Soluția salină nazală poate ajuta la mobilizarea secrețiilor.
Aspirarea nazală blândă poate fi utilă în anumite situații, mai ales când secrețiile afectează alimentația sau respirația. Aspirarea agresivă ori repetată inutil poate irita mucoasa.
Oxigenoterapia
Copiii cu hipoxemie persistentă pot necesita oxigenoterapie în spital, conform evaluării medicale și protocoalelor aplicabile.
Hidratarea în spital
Atunci când alimentația orală este insuficientă, poate fi necesară administrarea lichidelor prin sondă nazogastrică sau intravenos.
Bronhodilatatoarele și corticosteroizii
Bronhodilatatoarele, precum salbutamolul, și corticosteroizii nu sunt recomandate de rutină pentru bronșiolita tipică.
Aceste medicamente nu au demonstrat beneficii clinice suficiente pentru utilizarea obișnuită în această afecțiune.
Antibioticele
Antibioticele nu tratează bronșiolita virală.
Acestea sunt indicate numai dacă există o infecție bacteriană asociată care justifică tratamentul.
Plante medicinale și remedii naturiste
În fitoterapia respiratorie sunt cunoscute plante precum cimbru, pătlagină, tei, soc și ciuboțica-cucului.
Totuși, utilizarea tradițională a acestor plante pentru tuse sau răceală nu demonstrează eficacitatea lor în bronșiolita sugarului.
Preparatele din plante, siropurile pentru tuse, suplimentele și uleiurile esențiale nu trebuie administrate sugarilor cu bronșiolită fără recomandare medicală.
Miere nu trebuie administrată copiilor sub 12 luni, din cauza riscului de botulism infantil.
Inhalațiile cu aburi fierbinți și aplicarea uleiurilor esențiale concentrate în apropierea căilor respiratorii ale sugarului trebuie evitate.
Complicațiile bronșiolitei
Majoritatea copiilor se recuperează complet, însă unele cazuri pot evolua cu:
Deshidratare.
Hipoxemie.
Apnee.
Insuficiență respiratorie.
Necesitatea spitalizării și a suportului respirator.
După bronșiolită, unii copii pot prezenta episoade ulterioare de wheezing. Asocierea observată între bronșiolita severă și wheezingul recurent nu demonstrează că fiecare episod de bronșiolită provoacă astm.
Prevenirea bronșiolitei
Igiena mâinilor
Spălarea mâinilor înainte de contactul cu sugarul poate reduce riscul transmiterii unor virusuri respiratorii.
Evitarea contactului cu persoane bolnave
Limitarea contactului apropiat cu persoane care prezintă simptome respiratorii poate contribui la protejarea sugarilor.
Evitarea fumului de țigară
Expunerea la fumul de țigară crește vulnerabilitatea respiratorie și trebuie evitată.
Protecția împotriva VRS
Pentru prevenirea bolii provocate de VRS există măsuri de imunizare, inclusiv anticorpi monoclonali cu acțiune prelungită administrați sugarilor eligibili și vaccinarea maternă în anumite condiții.
Disponibilitatea, eligibilitatea și recomandările diferă în funcție de țară și de programul de imunizare. Părinții trebuie să discute cu medicul pediatru despre opțiunile aplicabile.
Când trebuie solicitat ajutor medical?
Bronșiolita necesită atenție deosebită la sugarii foarte mici și la copiii cu factori de risc.
Solicitați evaluare medicală promptă dacă sugarul respiră mai repede decât de obicei, se alimentează mult mai puțin, prezintă semne de deshidratare sau simptomele se agravează.
Solicitați ajutor medical de urgență dacă apar:
Pauze de respirație (apnee).
Buze sau limbă albăstrui.
Dificultate respiratorie severă.
Retracții toracice importante.
Somnolență extremă sau dificultate de trezire.
Febra de 38°C sau mai mare la un sugar sub trei luni necesită evaluare medicală urgentă.
Cât durează bronșiolita?
Simptomele respiratorii se agravează frecvent în primele zile, atingând adesea intensitatea maximă în zilele trei-cinci de boală.
Ulterior, majoritatea copiilor încep să se amelioreze treptat.
Tusea poate persista aproximativ două-trei săptămâni și uneori mai mult.
Persistența sau agravarea dificultăților respiratorii necesită reevaluare medicală.
Lectură recomandată
Pentru aprofundarea informațiilor despre sănătatea aparatului respirator și fitoterapie, poate fi consultat volumul „Afecțiunile aparatului respirator”, coordonat de Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor.
Cartea „Afecțiunile aparatului respirator” – MEDICINAS
Produsele sunt prezentate informativ și nu reprezintă tratamente pentru bronșiolita sugarului. Utilizarea lor la copii depinde de indicațiile și restricțiile de vârstă ale fiecărui produs.
Notă medicală
Articolul are caracter educativ și nu înlocuiește consultul medical.
Bronșiolita poate evolua sever la sugari, în special la cei foarte mici sau cu boli asociate. Dificultățile respiratorii, apneea și deshidratarea necesită evaluare medicală promptă.
Preparatele din plante și suplimentele alimentare nu reprezintă tratamente demonstrate pentru bronșiolită și nu trebuie utilizate pentru a amâna îngrijirea medicală.
Despre autor
Articolul este redactat de Echipa editorială MEDICINAS, pe baza ghidurilor medicale, literaturii științifice și surselor de fitoterapie.
Timp de peste cinci ani, activitatea de cercetare și dezvoltare MEDICINAS s-a desfășurat în colaborare cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, personalitate de referință a fitoterapiei românești.
Contribuția sa la cunoașterea și valorificarea plantelor medicinale rămâne parte a patrimoniului științific și editorial MEDICINAS.
Articolele publicate în prezent sunt realizate de echipa editorială MEDICINAS, cu obiectivul de a oferi informații medicale accesibile, documentate și responsabile.
Bibliografie științifică selectivă
National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Bronchiolitis in children: diagnosis and management. Guideline NG9.
Centers for Disease Control and Prevention (CDC). RSV in Infants and Young Children. Informații privind simptomele, factorii de risc și prevenirea infecției cu VRS.
World Health Organization (WHO). Informații și recomandări privind virusul respirator sincițial și prevenirea bolilor respiratorii la sugari.
Ralston SL, Lieberthal AS, Meissner HC, et al. Clinical Practice Guideline: The Diagnosis, Management, and Prevention of Bronchiolitis. Pediatrics. 2014;134(5)–e1502. doi:10.1542/peds.2014-2742.
Florin TA, Plint AC, Zorc JJ. Viral bronchiolitis. The Lancet. 2017;389(10065):211–224. doi:10.1016/S0140-6736(16)30951-5.
European Medicines Agency (EMA). Monografii privind utilizarea tradițională și restricțiile de vârstă ale preparatelor din plante medicinale.
Articol citit de 11 persoane
Acest articol nu are comentarii!