Frica este un sentiment extrem de neplăcut, ce poate determina oamenii să acționeze în feluri nebănuite, motiv pentru care dacă te confrunți cu stări de anxietate ori cu neliniște ai credință și rostește această rugăciune.

Sfântul Efrem cel Nou a lăsat în urmă numeroase rugăciuni, printre acestea fiind și cea pentru învingerea fricii și neliniștii, despre care se spune că e foarte puternică.

„Cu sufletul rușinat și neputincios vin înaintea ta, dumnezeiescule Părinte Efrem, căci multe am să-ți spun și nu îndrăznesc a le destăinui altcuiva.

Viața mea este ca o trestie bătută de furtuna neliniștilor, a fricilor, a anxietăților și a spaimelor. Eu însumi le mărturisesc pe toate, nădăjduind că mă vei ajuta și mă vei slobozi de puterea lor, căci una după alta mă încolțesc și îmi dau târcoale.

Când m-am izbăvit de teama că nu voi avea ce mânca și unde munci, mă cuprinde teama că oamenii se vor lepăda de mine și că Dumnezeu m-a părăsit de tot și nu are trebuință de mine în Împărăția Sa. Adeseori, vine și teama că nu voi realiza nimic în viață, sau groaza că voi muri năpraznic și în înstrăinare de Dumnezeu.

Alteori, mă cuprinde frica de oameni, de microbi, boli, animale, insecte, mișcări sau fenomene bruște, de împrejurări necunoscute, precum și de toate acele lucruri care nu sunt în puterea mea de a le controla.

Dar cele mai cumplite sunt angoasele și atacurile de panică, în care uneori se întâmplă să îmi pierd și cunoștința. Acestea toate, precum și altele de acest fel le pătimesc și le văd că mi se zvârcolesc în suflet ca niște șerpi veninoși, vătămându-mi inima și mintea și întunecându-mi toată viața.

Vino la mine cu bunătatea ta dumnezeiască, Sfinte Efrem, și stârpește acest cuib de năpârci otrăvitoare, ca slobozindu-mă de duhul cel urâcios al fricii necugetate, să nu se prăpădească cu totul răstimpul viețuirii mele pământești.
Curăță și îndreptează-mi gândurile, ca să nu se mai afunde în mocirla fricilor, anxietăților, spaimelor și angoaselor, ci pune și în mine lumina și voioșia cea binecuvântată a credinței, a nădejdii și a dragostei adevărate, prin care se luminează și se sfințește tot cel care cheamă numele tău.

Nu îngădui să ajung rob al pierzării și al întunericului, ci întărește-mă pe piatra credinței în Hristos, ca astfel să pot pricepe cu adevărat că vrăjmașul cel din urmă al firii omenești este moartea.

Înveșmântează-mă și pe mine cu tăria bărbăției duhului, ca având cutezanța cea bună, să încep cu bucurie fiecare zi pe care Dumnezeu mi-o va dărui de acum înainte. Iar când vremea sfârșitului meu se va apropia, învrednicește-mă de a fi gustat deja din bucuria Învierii Domnului, și a intra întru lumina cea veșnică a binecuvântării Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin”.

Articol citit de 2467 persoane