Feniculul (Foeniculum vulgare) este o plantă perenă comestibilă din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), al cărei areal natural cuprinde regiunea mediteraneeană și sud-vestul Asiei (de la est la vest din Maroc și Portugalia până în Pakistan). Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cilindrică, fin striată longitudinal, înaltă până la 2 metri și ramificată începând de la bază. Frunzele, prevăzute la bază cu o teacă dezvoltată, sunt alungit-triunghiulare și multipenat-partite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbele mari, terminale. Fructele mature sunt de culoare cenușie sau brun-verzuie, au miros plăcut și gust dulceag.

Compoziție: ulei esențial format 50-60% din anetol, limonen, felandren, alfa pinen, acid anisic, aldehidă anisică, camfene, limonene și 18–20 % fencone, esdragol, lipide (aproximativ 15%) aleurona (aproximativ 20%), derivați cumarici, flavonoide (quercetina), flavonol-3-gluconorid, zaharuri (7-8%), substanțe minerale, mucilagii, ceruri, stigmasterină etc.
Acțiune: antispastică și carminativă (favorizeaza evacuarea gazelor intestinale și calmează durerile abdominale), fluidifică secrețiile bronșice, are proprietăți sedative. Este stimulent digestiv, galactogog, tonic–aperitiv, stomahic, laxativ, purgativ.

Uleiul de fenicul este unul dintre cele mai active uleiuri diuretice, care ajută în cazul edemelor și contribuie la îmbunătățirea funcției renale. Este un calmant cu efect tonic, combate în mod eficient oboseala şi indigestia pe fond de oboseală şi stres. Datorită efectului blând de calmare, uleiul de fenicul ajută la depăşirea stărilor de nervozitate, ameliorând hiperemotivitatea.

Contraindicații:

  • Persoanelor alergice la această plantă;
  • Femeilor însărcinate sau care alăptează;
  • Femeilor cu mastoză, fibrom uterin şi cancer genital.

Articol citit de 961 persoane