Ghimbir

Ghimbirul (Zingiber officinale Roscoe) este una dintre cele mai cunoscute plante aromatice și medicinale ale lumii, utilizată de mii de ani atât în alimentație, cât și în medicina tradițională. Gustul său intens, ușor picant, și aroma caracteristică provin dintr-un ansamblu de substanțe naturale care au atras interesul cercetătorilor pentru efectele asupra digestiei, greței, inflamației și metabolismului.

Deși este asociat frecvent cu ceaiurile pentru răceală sau cu remediile digestive, ghimbirul are un domeniu mult mai larg de utilizare. Rizomul său este folosit în preparate culinare, infuzii, pulberi, extracte și produse fitoterapeutice, iar în medicina tradițională apare în formule destinate confortului gastrointestinal, durerilor musculare și articulare și stărilor de disconfort asociate frigului.

Cercetările moderne au identificat gingerolii, shogaolii și alți compuși bioactivi, investigând efectele acestora asupra motilității digestive, proceselor inflamatorii, stresului oxidativ și unor parametri metabolici. Dintre aplicațiile studiate la om, prevenirea și ameliorarea anumitor forme de greață se numără printre cele mai bine documentate.

Ce este ghimbirul?

Ghimbirul aparține familiei Zingiberaceae, din care fac parte și turmericul și cardamomul. Este o plantă erbacee perenă, originară din Asia tropicală, cultivată în prezent în numeroase regiuni cu climat cald.

Partea utilizată este rizomul, o tulpină subterană îngroșată, ramificată, de culoare gălbuie la interior, acoperită de o coajă subțire, brun-deschis.

În vorbirea obișnuită, rizomul este numit adesea „rădăcină de ghimbir”, deși, din punct de vedere botanic, nu este o rădăcină propriu-zisă.

Rizomul poate fi utilizat proaspăt, uscat, măcinat sau transformat în extracte. Forma de prelucrare influențează semnificativ compoziția chimică și proprietățile preparatului.

Originea și istoria utilizării ghimbirului

Ghimbirul are o istorie îndelungată în tradițiile medicale și culinare asiatice. A fost utilizat în medicina tradițională chineză și în Ayurveda, fiind asociat în special cu digestia, greața și senzația de frig.

Prin schimburile comerciale, ghimbirul a ajuns în Orientul Mijlociu, în zona mediteraneeană și ulterior în întreaga Europă, unde a devenit un condiment apreciat și o plantă utilizată în preparate medicinale.

În tradiția fitoterapeutică europeană, ghimbirul este cunoscut în special pentru utilizările sale împotriva greței și pentru susținerea confortului digestiv.

În fitoterapia modernă, rizomul de ghimbir este inclus în monografiile Agenției Europene a Medicamentului, care diferențiază utilizările susținute de date clinice de cele bazate pe experiența tradițională.

Compoziția chimică a ghimbirului

Ghimbirul conține numeroase substanțe biologic active, dintre care compușii fenolici pungenti și constituenții uleiului volatil sunt cei mai studiați.

Gingerolii

Gingerolii sunt responsabili pentru o parte importantă a gustului picant al ghimbirului proaspăt.

Cel mai cunoscut este 6-gingerolul, alături de 8-gingerol și 10-gingerol.

Acești compuși au fost investigați pentru activități antioxidante, antiinflamatoare și pentru influența asupra unor mecanisme implicate în greață și motilitatea gastrointestinală.

Shogaolii

Shogaolii se formează în proporții mai mari prin deshidratarea gingerolilor, în special în timpul uscării și al procesării termice.

6-shogaolul este unul dintre compușii intens studiați în cercetările experimentale.

Prin urmare, ghimbirul proaspăt și cel uscat nu au exact aceeași compoziție fitochimică.

Zingerona

Zingerona este un compus aromatic care se poate forma în timpul procesării termice și contribuie la profilul senzorial al ghimbirului.

A fost investigată experimental pentru diferite activități biologice, dar aceste rezultate nu reprezintă automat dovezi ale eficacității clinice.

Uleiul volatil

Uleiul volatil conține sesquiterpene și alți compuși aromatici, inclusiv zingiberen și β-sesquifelandren, care contribuie la mirosul caracteristic al rizomului.

Compoziția diferă în funcție de varietate, origine, depozitare și metoda de extracție.

Alte substanțe

Rizomul conține carbohidrați, fibre, cantități variabile de minerale și alte componente vegetale.

În cazul ghimbirului, interesul farmacologic este concentrat în special asupra compușilor pungenti și aromatici, nu asupra aportului său de vitamine și minerale în cantitățile culinare obișnuite.

Principalele proprietăți farmacologice studiate

Activitatea antiemetică

Una dintre cele mai importante proprietăți investigate este capacitatea anumitor preparate din ghimbir de a reduce greața.

Mecanismele propuse implică interacțiuni cu semnalizarea serotoninergică gastrointestinală, în special cu receptorii 5-HT3, precum și influențe asupra motilității digestive.

Aceste mecanisme sunt susținute de cercetări experimentale și de date clinice pentru anumite situații.

Activitatea antiinflamatoare

Gingerolii și shogaolii au fost investigați pentru influența asupra unor mediatori inflamatori și căi de semnalizare celulară.

În modele experimentale au fost observate efecte asupra unor procese asociate inflamației, dar intensitatea și relevanța clinică depind de preparat, doză și afecțiunea studiată.

Activitatea antioxidantă

Mai mulți constituenți ai ghimbirului prezintă activitate antioxidantă în sisteme experimentale.

Unele studii clinice au evaluat modificări ale markerilor de stres oxidativ după administrarea suplimentelor cu ghimbir, însă rezultatele nu permit atribuirea unor beneficii universale.

Efectele asupra motilității gastrointestinale

Ghimbirul a fost investigat pentru influența asupra golirii gastrice și a contracțiilor digestive.

Unele studii la oameni au observat accelerarea golirii gastrice în anumite condiții experimentale. Totuși, acest rezultat nu demonstrează eficacitatea ghimbirului ca tratament pentru gastropareza diagnosticată.

Activitatea antimicrobiană

Anumite extracte și componente ale ghimbirului au demonstrat activitate antimicrobiană în laborator.

Aceste observații nu justifică utilizarea ghimbirului ca înlocuitor al antibioticelor sau al tratamentelor antifungice.

Utilizări interne ale ghimbirului

Ghimbirul împotriva greței și vărsăturilor

Aceasta este una dintre cele mai cercetate utilizări ale plantei.

Greața poate apărea în numeroase situații: în timpul călătoriilor, în sarcină, după intervenții chirurgicale sau ca reacție adversă la anumite tratamente.

Ghimbirul a fost investigat în studii clinice pentru mai multe dintre aceste situații, dar nivelul dovezilor nu este identic.

Greața din sarcină

Mai multe studii clinice și analize sistematice sugerează că anumite preparate din ghimbir pot reduce intensitatea greței asociate sarcinii.

Efectele asupra vărsăturilor sunt mai puțin uniforme, iar rezultatele depind de doză și de durata administrării.

În sarcină, alegerea unui preparat și a unei doze trebuie discutată cu medicul, în special dacă există vărsături frecvente, deshidratare, risc obstetrical sau tratamente concomitente.

Greața severă din sarcină, inclusiv hiperemeza gravidică, necesită evaluare și tratament medical.

Răul de mișcare

Ghimbirul este utilizat tradițional pentru prevenirea greței asociate călătoriilor.

Monografiile europene includ preparate specifice din rizom pentru prevenirea greței și vărsăturilor din răul de mișcare, cu diferențieri privind categoria de utilizare și nivelul dovezilor.

Rezultatele studiilor clinice nu sunt însă complet uniforme pentru toate tipurile de mișcare și toate preparatele.

Greața postoperatorie

Ghimbirul a fost investigat ca măsură complementară pentru greața și vărsăturile care pot apărea după anestezie și intervenții chirurgicale.

Unele analize ale studiilor clinice sugerează un beneficiu modest, dar rezultatele depind de procedură, de medicamentele administrate și de caracteristicile pacientului.

Utilizarea înaintea unei intervenții chirurgicale trebuie aprobată de echipa medicală, deoarece suplimentele pot interacționa cu tratamentele perioperatorii.

Greața asociată chimioterapiei

Unele studii au evaluat ghimbirul ca adjuvant al tratamentelor antiemetice standard la pacienții care primesc chimioterapie.

Rezultatele sunt eterogene: anumite cercetări au raportat reducerea greței, în timp ce altele nu au identificat beneficii clare.

Ghimbirul nu trebuie să înlocuiască medicația antiemetică prescrisă. În oncologie, administrarea suplimentelor trebuie discutată cu echipa medicală.

Ghimbirul și sănătatea stomacului

Ghimbirul este utilizat tradițional pentru senzația de digestie dificilă, plenitudine și disconfort abdominal.

Unele cercetări sugerează că substanțele din ghimbir pot influența motilitatea gastrică, dar răspunsul diferă între persoane și între formele de administrare.

Dispepsia funcțională

Dispepsia funcțională poate produce sațietate precoce, plenitudine după masă, durere sau arsură epigastrică.

Ghimbirul a fost investigat pentru efectele asupra golirii gastrice la persoane cu dispepsie funcțională. Unele studii au identificat modificări ale motilității, fără ameliorarea corespunzătoare a tuturor simptomelor.

Prin urmare, ghimbirul poate reprezenta un subiect de interes în cercetarea dispepsiei, dar nu trebuie prezentat ca tratament dovedit pentru toate formele acesteia.

Balonare și digestie lentă

În fitoterapia tradițională, ghimbirul este utilizat pentru disconfort digestiv minor, inclusiv balonare și senzație de plenitudine.

Gustul său intens și influența asupra motilității digestive pot contribui la percepția confortului după masă, dar rezultatele clinice sunt variabile.

Gastrită și reflux gastroesofagian

În gastrită, ghimbirul nu are un rol terapeutic clinic bine stabilit.

Unele persoane tolerează bine cantitățile culinare, în timp ce altele pot observa accentuarea arsurilor sau a disconfortului după consumul unor preparate concentrate.

În boala de reflux gastroesofagian, toleranța individuală este importantă, iar ghimbirul nu trebuie considerat un tratament pentru reflux.

Ghimbirul și Helicobacter pylori

Unele cercetări de laborator au investigat activitatea extractelor de ghimbir asupra bacteriei Helicobacter pylori.

Aceste rezultate nu demonstrează eradicarea infecției la om. Tratamentul infecției confirmate necesită scheme medicale adecvate și verificarea eradicării conform recomandărilor clinice.

Ghimbirul pentru durerile menstruale

Dismenoreea, caracterizată prin crampe și dureri în timpul menstruației, este o altă direcție în care ghimbirul a fost investigat clinic.

Mai multe studii controlate au evaluat preparate orale din ghimbir pentru dismenoreea primară. Analizele sistematice sugerează că ghimbirul poate reduce intensitatea durerii în anumite condiții, deși calitatea și dimensiunea studiilor diferă.

Efectele sunt atribuite ipotetic influenței asupra unor mecanisme inflamatorii și asupra sintezei prostaglandinelor.

Durerea menstruală severă, progresivă sau asociată cu sângerări neobișnuite necesită evaluare ginecologică.

Ghimbirul pentru articulații și dureri musculare

Ghimbirul are o istorie de utilizare tradițională pentru disconfortul musculoscheletal.

În cercetarea clinică au fost evaluate suplimente cu ghimbir la persoane cu osteoartrită, în special la nivelul genunchiului.

Unele analize sistematice au identificat reduceri modeste ale durerii și dizabilității, dar rezultatele sunt limitate de diferențele dintre extracte, doze și durata studiilor.

Ghimbirul poate fi discutat ca posibil adjuvant în anumite situații, fără a înlocui tratamentele medicale, exercițiile adaptate și măsurile de recuperare.

Pentru durerile musculare după efort, există cercetări care au evaluat efectele consumului de ghimbir asupra percepției durerii, însă dovezile nu justifică promisiuni privind recuperarea musculară accelerată.

Ghimbirul în răceală și afecțiuni respiratorii

În numeroase tradiții, ghimbirul este consumat sub formă de infuzie caldă sau în combinație cu alte ingrediente în perioadele de răceală.

Senzația de încălzire produsă de compușii pungenti și confortul oferit de o băutură caldă explică o parte a popularității sale.

Cercetările de laborator au investigat activități antiinflamatoare și antivirale ale unor extracte și constituenți, dar aceste observații nu demonstrează că ghimbirul tratează gripa, COVID-19 sau infecțiile respiratorii bacteriene.

În cazul simptomelor severe, al dificultăților respiratorii sau al febrei persistente, este necesară evaluare medicală.

Ghimbirul și metabolismul glucozei

Ghimbirul a fost investigat în studii clinice privind glicemia, rezistența la insulină și alți parametri metabolici.

Unele analize sistematice au raportat modificări favorabile ale glicemiei à jeun și ale hemoglobinei glicozilate la anumite grupuri de participanți, însă rezultatele sunt eterogene.

Diferențele dintre studii privesc doza, durata administrării, forma produsului și tratamentele concomitente.

Ghimbirul nu înlocuiește tratamentul diabetului zaharat și nu permite reducerea medicației fără recomandare medicală.

Persoanele care utilizează medicamente hipoglicemiante trebuie să discute cu medicul înainte de administrarea regulată a unor suplimente concentrate.

Ghimbirul și profilul lipidic

Unele studii au evaluat efectele suplimentelor cu ghimbir asupra colesterolului total, LDL-colesterolului și trigliceridelor.

Rezultatele unor meta-analize sugerează posibile modificări favorabile ale anumitor parametri lipidici, dar magnitudinea efectelor și consistența dovezilor variază.

Ghimbirul nu trebuie considerat un substitut pentru alimentația echilibrată, activitatea fizică sau tratamentele hipolipemiante indicate medical.

Ghimbirul și sănătatea cardiovasculară

Interesul pentru ghimbir în sănătatea cardiovasculară este legat de cercetările privind inflamația, metabolismul lipidic, tensiunea arterială și agregarea plachetară.

Anumiți constituenți au demonstrat efecte asupra agregării plachetare în experimente de laborator. Relevanța clinică a acestor observații la dozele uzuale rămâne insuficient clarificată.

Din acest motiv, persoanele care iau anticoagulante sau antiagregante trebuie să fie prudente cu suplimentele concentrate din ghimbir.

Nu există dovezi suficiente pentru a recomanda ghimbirul ca tratament al hipertensiunii arteriale, al bolii coronariene sau pentru prevenirea infarctului miocardic.

Ghimbirul și controlul greutății corporale

Unele cercetări au analizat influența suplimentelor cu ghimbir asupra apetitului, termogenezei și parametrilor antropometrici.

Rezultatele sunt preliminare și nu demonstrează că ghimbirul produce o scădere ponderală importantă sau durabilă atunci când este utilizat singur.

Controlul greutății depinde de numeroși factori, inclusiv alimentație, activitate fizică, somn, medicație și starea metabolică.

Ghimbirul poate fi inclus într-o alimentație variată, dar nu trebuie promovat ca produs de slăbit cu eficacitate garantată.

Ghimbirul și microbiomul intestinal

Componentele alimentare vegetale pot interacționa cu microbiota intestinală, iar compușii bioactivi pot fi transformați prin metabolismul microbian.

Unele cercetări experimentale au analizat efectele ghimbirului asupra compoziției microbiotei și asupra unor metaboliți microbieni.

Aceste rezultate sunt interesante pentru cercetarea axei intestin–metabolism, dar nu există suficiente dovezi clinice pentru a afirma că ghimbirul tratează disbioza intestinală.

Ghimbirul și cercetările experimentale în oncologie

Gingerolii și shogaolii au fost studiați în modele celulare și animale pentru influența asupra proliferării celulare, apoptozei și mecanismelor inflamatorii asociate dezvoltării tumorilor.

Aceste investigații sunt relevante pentru cercetarea farmacologică, dar nu demonstrează că administrarea ghimbirului previne sau vindecă un cancer.

Utilizarea sa ca posibil adjuvant pentru greața asociată tratamentelor oncologice este o problemă distinctă de activitatea antitumorală și trebuie evaluată separat.

Utilizări externe ale ghimbirului

Ghimbirul este utilizat extern în anumite tradiții sub formă de comprese, preparate pentru masaj și produse cosmetice.

Compușii pungenti pot produce o senzație locală de căldură, asociată activării unor receptori senzoriali cutanați.

Dureri musculare și articulare

În unele practici tradiționale, ghimbirul este inclus în preparate aplicate local pentru senzația de rigiditate sau disconfort muscular.

Dovezile clinice privind eficacitatea preparatelor topice cu ghimbir sunt limitate și nu pot fi extrapolate de la studiile asupra administrării orale.

Aplicarea directă a ghimbirului proaspăt ras, a sucului concentrat sau a uleiului esențial nediluat poate provoca iritații și arsuri chimice ale pielii.

Masaj și aromaterapie

Uleiul esențial de ghimbir este utilizat în anumite produse aromatice și formule pentru masaj.

Acesta trebuie diluat și utilizat conform indicațiilor produsului, deoarece concentrațiile ridicate pot produce sensibilizare sau iritație.

Aromaterapia poate fi apreciată pentru experiența senzorială, dar nu trebuie confundată cu tratamentul unei boli inflamatorii sau neurologice.

Îngrijirea pielii și a scalpului

Unele produse cosmetice conțin extracte de ghimbir datorită profilului aromatic și interesului pentru proprietățile antioxidante ale constituenților săi.

Cercetările privind efectele asupra pielii și foliculilor piloși sunt în mare parte experimentale.

Nu există dovezi clinice solide că aplicarea ghimbirului stimulează creșterea părului sau tratează alopecia.

Forme de utilizare și preparare

Ghimbirul este disponibil în numeroase forme, cu diferențe importante de concentrație și compoziție.

Cum se prepară infuzia de ghimbir?

Pentru o băutură obișnuită, câteva felii subțiri de rizom proaspăt pot fi introduse în apă fierbinte și lăsate la infuzat aproximativ 5–10 minute, în funcție de intensitatea dorită.

Aceasta este o metodă culinară de preparare, nu o doză terapeutică standardizată.

În cazul preparatelor medicinale din ghimbir uscat, cantitățile și indicațiile depind de forma produsului și de monografia relevantă.

Pulberea și capsulele

Pulberea de ghimbir este utilizată în unele studii clinice și preparate fitoterapeutice.

Dozele evaluate pentru greață sau alte simptome diferă în funcție de populație și indicație. Nu există o singură doză potrivită pentru toate afecțiunile.

Suplimentele trebuie utilizate conform etichetei și recomandărilor profesionale, mai ales în sarcină sau în prezența tratamentelor cronice.

Extractele standardizate

Extractele pot conține concentrații definite de gingeroli și alți constituenți.

Standardizarea facilitează caracterizarea produsului, dar două extracte cu același nume botanic nu sunt neapărat echivalente dacă diferă prin solvent, raport de extracție și conținutul în substanțe active.

Contraindicații și reacții adverse

Ghimbirul este în general bine tolerat în cantitățile culinare obișnuite.

Preparatele concentrate pot produce arsuri gastrice, reflux, disconfort abdominal, diaree sau iritație orală, mai ales la persoanele sensibile.

Persoanele cu calculi biliari sau afecțiuni biliare trebuie să solicite sfatul medicului înainte de utilizarea unor preparate medicinale concentrate.

Reacțiile alergice sunt posibile, deși nu sunt frecvente.

Interacțiuni cu medicamentele

Există preocupări privind asocierea suplimentelor concentrate cu medicamente anticoagulante și antiagregante plachetare, deși relevanța clinică a tuturor interacțiunilor propuse nu este stabilită.

Prudența este justificată mai ales la persoanele care utilizează warfarină, anticoagulante orale directe sau medicamente antiagregante.

În cazul tratamentelor pentru diabet, administrarea suplimentelor cu ghimbir poate necesita monitorizarea glicemiei.

Persoanele care urmează să fie operate trebuie să informeze echipa medicală despre toate suplimentele utilizate.

Ghimbirul în sarcină și alăptare

Ghimbirul a fost investigat pentru greața din sarcină, dar utilizarea preparatelor medicinale trebuie individualizată.

Siguranța depinde de doză, durata administrării, forma produsului și situația obstetricală.

Consumul culinar obișnuit nu este echivalent cu administrarea unor extracte concentrate.

În perioada alăptării, datele privind utilizarea terapeutică a dozelor mari sunt limitate, motiv pentru care se recomandă prudență.

Ghimbirul la copii

Utilizarea medicinală a ghimbirului la copii depinde de vârstă și de preparatul utilizat.

Produsele destinate adulților nu trebuie administrate copiilor prin simpla reducere aproximativă a dozei.

În cazul vărsăturilor repetate, al deshidratării, al durerilor abdominale intense sau al febrei persistente, este necesară evaluarea medicală.

Ce spun cercetările clinice despre ghimbir?

Cercetările asupra ghimbirului acoperă numeroase domenii, dar dovezile sunt inegale.

Greața din sarcină: există mai multe studii clinice și analize sistematice care sugerează ameliorarea greței în anumite condiții, cu necesitatea evaluării individuale a siguranței.

Răul de mișcare: există utilizări recunoscute în monografiile fitoterapeutice, dar rezultatele studiilor sunt variabile.

Greața postoperatorie și cea asociată chimioterapiei: ghimbirul a fost investigat ca adjuvant, cu rezultate mixte.

Durerile menstruale: unele studii și meta-analize sugerează reducerea durerii în dismenoreea primară.

Osteoartrita: au fost observate beneficii modeste în anumite studii, însă dovezile nu sunt uniforme.

Glicemia și profilul lipidic: unele cercetări raportează modificări favorabile ale parametrilor metabolici, dar nu demonstrează că ghimbirul poate înlocui tratamentele standard.

Activitatea antiinflamatoare și antioxidantă: mecanismele sunt bine investigate preclinic, dar aplicabilitatea clinică diferă în funcție de afecțiune.

Această diversitate de rezultate confirmă interesul științific pentru ghimbir și necesitatea de a evalua fiecare utilizare separat.

Locul ghimbirului în fitoterapia modernă

Ghimbirul reprezintă o plantă medicinală cu o tradiție extinsă și cu un profil fitochimic complex, relevant pentru cercetarea contemporană.

Utilizările sale nu se limitează la stomac sau la greață. Planta este investigată în domenii precum durerea menstruală, disconfortul articular, inflamația și metabolismul, în timp ce preparatele externe își păstrează locul în anumite tradiții de îngrijire corporală.

În practica modernă, utilizarea responsabilă presupune diferențierea între ghimbirul alimentar, preparatele fitoterapeutice și extractele concentrate, precum și evaluarea dovezilor pentru fiecare indicație.

Această abordare permite valorificarea tradiției fără a transforma rezultatele experimentale în promisiuni terapeutice nejustificate.

Notă medicală

Acest articol are caracter informativ și educativ și nu înlocuiește consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un specialist.

Preparatele concentrate din ghimbir pot produce reacții adverse și pot interacționa cu medicamentele. Utilizarea lor în sarcină, alăptare, copilărie sau în prezența bolilor cronice trebuie discutată cu un profesionist medical.

Produse MEDICINAS care conțin ghimbir

Ghimbirul (Zingiber officinale) se regăsește în formulele MEDICINAS Novalerg și Onconovical, alături de alte ingrediente active.

Descoperă produsele: Novalerg | Onconovical.

Despre autor

Acest articol a fost realizat de echipa editorială MEDICINAS, în cadrul proiectului de educație pentru sănătate și promovare a cercetării științifice în domeniul plantelor medicinale și al medicinei naturale.

De-a lungul activității sale, echipa MEDICINAS a beneficiat de colaborarea, timp de peste cinci ani, cu regretatul Acad. Dr. Farm. Ovidiu Bojor, care a contribuit la activitatea de cercetare și la dezvoltarea direcțiilor științifice ale proiectului. Moștenirea sa profesională continuă să reprezinte un reper pentru abordarea documentată și responsabilă a fitoterapiei.

Articolele publicate în prezent sunt redactate și documentate de echipa editorială MEDICINAS, pe baza literaturii științifice și a informațiilor medicale actuale.

Bibliografie științifică selectivă

1. Bojor O. Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. Editura Dharana, 2018.

2. European Medicines Agency (EMA). European Union herbal monograph on Zingiber officinale Roscoe, rhizoma. https://www.ema.europa.eu/en/medicines/herbal/zingiberis-rhizoma

3. Lete I, Allué J. The effectiveness of ginger in the prevention of nausea and vomiting during pregnancy and chemotherapy. Integrative Medicine Insights. 2016;11:11–17. https://doi.org/10.4137/IMI.S36273

4. Viljoen E, Visser J, Koen N, Musekiwa A. A systematic review and meta-analysis of the effect and safety of ginger in the treatment of pregnancy-associated nausea and vomiting. Nutrition Journal. 2014;13:20. https://doi.org/10.1186/1475-2891-13-20

5. Terry R, Posadzki P, Watson LK, Ernst E. The use of ginger (Zingiber officinale) for the treatment of pain: A systematic review of clinical trials. Pain Medicine. 2011;12(12):1808–1818. https://doi.org/10.1111/j.1526-4637.2011.01261.x

6. Bartels EM, Folmer VN, Bliddal H, et al. Efficacy and safety of ginger in osteoarthritis patients: A meta-analysis of randomized placebo-controlled trials. Osteoarthritis and Cartilage. 2015;23(1):13–21. https://doi.org/10.1016/j.joca.2014.09.024

7. National Center for Complementary and Integrative Health (NCCIH). Ginger. https://www.nccih.nih.gov/health/ginger

Articol citit de 9707 persoane